A bisal



Am iesit in balconul hotelului. Undeva in stanga era marea. O simteam. Ii simteam mirosul. Buzele mele erau deja sarate de gustul ei, dar nu o vedeam. Nu o mai vazusem de cand se camuflase imbracand camasa intunericului.
Partea dreapta a ceea ce in gluma numeam Nava Amiral, venea in contrast cu partea ei de vis a vis. Farul. Ma recunosteam in miezul beznei ca in propriul interior din care totusi am iesit, pornind in cautarea unei scantei. Nu cautam scanteia doar fiindca ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin, dar pentru ca exceptand putinul despre care vorbesc, restul totului ardea deja odata cu mine.
Din locul pe care in mod conventional pana atunci l-as fi numit “inainte”, am vazut dintele demonului dezvelit de zambetul acestuia ce anunta miezul noptii si care s-a stins imediat ce si-a indeplinit scopul.
Bajbaind prin intuneric, mainile mele au devenit ochii mei si prin ele am vazut, mangaind zidul, ceea ce nici un graffer nu ar fi reusit sa descrie in fanteziile-i puse in forma, oricat de colorate ar fi fost ele.
Am plutit prin intuneric pana am ajuns la ultima sa treapta, dincolo de care si totul si  nimicul isi pierdeau sensul si rostul, cata vreme deveneau confundabile. M-am asezat, dar nu inainte de a ma dezveli pana la goliciunea invizibilitatii mele de pana atunci. M-am asezat, mi-am cuprins genunchii cu bratele si mi-am sprijinit fruntea pe ei. Am oftat si m-am abandonat ideii de inutilitate.
Asa m-a intalnit lumina cand prima sa raza a ajuns la mine. Aproape ca nu ma vazuse, focusata fiind pe si angajata in urmarirea trecatorului ce se luase la intrecere cu el insusi. Sau poate cu umbra lui. Nici nu stiu acum daca cel ce mi s-a asezat aproape a fost gandul meu ce scanteia sau scanteia ce mi-a reaprins gandul ca poate nici eu si nici totul nu suntem tocmai pierduti.
Am sperat si mi-am dorit sa fie acolo doar pentru mine si pentru a imparti cu mine sarea marii cu gust de buze, dar n-a fost sa fie. Tipul parea interesat de scama de pe umar, de fulgul ce candva fusese pana de Acvila, un stilou fermecat pe care era suficient sa-l atingi si deveneai un scriitor monstruos de bun.

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica