Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

A striga

Imagine
Apa cu lamaie. Fara zahar, fara miere, fara indulcitori. Cafea amara. Neagra, bruna, cafenie. Ceai alb cu zahar tos, alb si el. Fluide. Lichide. Virginia Slims Menthol. Foc, fum si gand. Scrum si dor.
As vrea sa-mi regasesc bucuria din a face lucruri mici. Casnice. Domestice. Sa spal si sa degresez aragazul, de exemplu. As vrea sa nu mai fiu mincinoasa, fiindca n-am avut niciodata astfel de bucurii. Darvreau sa le am. Sa gasesc in spalarea aragazului, satisfactia pe care ti-o da lucrul bine facut, implinirea. Vreau sa ma simt implinita cat timp spal aragazul. Si macar un pic dupa, macar pana se murdareste din nou. Vreau sa ma bucur ca s-a murdarit iar aragzul, iar eu ma voi simti implinita iar si iar voi avea orgasm, spalandu-l. Iar si iar. Vreau sa fiu gospodina. Si vreau ca timpul, daca tot nu mi-a rezolvat niciodata nimic, si ranile si uitarea si vindecarea lor a venit mereu si mereu de la sine catre sine, sa ma lase in pace. Timpul nu rezolva niciodata nimic, iar pe chestia asta eu n…

A minti

S-a innoptat. E frig si e innorat, iar eu seara sunt o epava, un rebut al zilei, un os de pe care a fost smulsa carnea, supta maduva si ucis nervul.
Ma ridic greoaie de pe scaun si dau sa ma tarasc pana in pat unde sper ca macar sa ajung. Dar fiindca in living nu am perdele, imaginea lunii pline care se incapataneaza sa strapunga stratul norilor de iarna neagra, ma tine pe loc. Dupa doi pasi ajung la fereastra. Hm, parca as revedea scena de razboi din noaptea cu luna plina a Magicianului lui Fowles, o carte din care n-am inteles nimic la vremea cand am citit-o, chit ca am citit-o de doua ori, poate numai scena de final, unde cuplul se expusese in plinatatea goliciunii lui. Sex si dragoste, dragoste si sex. Ma tem ca sunt inseparabile, imi zic. Separabile sunt imperecherile. Mi-ar placea sa ninga in negru. Sa se innegreasca totul in jur. Sa fie zapada lucioasa si calda ca inima de carbune. Si apoi, pe masura ce incepe sa se topeasca, sa devina alba ca Voalul Miresei, una dintre cele …

A trăi

Visam frumos. Eram pe navă. Navigam plină de încântare și chiar nu mă mai interesa cine, cum, când, prin ce mijloace și de ce transformase Amara într-un soi de Saint Tropez. De obicei îmi pun astfel de întrebări atunci când ceva nu-mi place sau mă doare, dar la vreme de bucurie și extaz, n-am nici un motiv să-i pun la îndoială talentul lui Dumnezeu de a-și impresiona în mod plăcut consumatorii de artă dumnezeiască.
În vis eram eu. Doar în vis sunt eu. În vis sunt așa cum mă simt eu că sunt, nu cum mă văd în oglindă. Oglinda a fost dușmanul meu de moarte încă de la prima confruntare, fiindcă niciodată, dar niciodată nu mi-a arătat ceea ce voiam să văd, ceea ce mi-ar fi plăcut să văd. În vis, însă, sunt eu și gata. Nu știu cum să mă descriu. În vis sunt frumoasăa. În fine, nu văd de ce m-aș descrie. În vis sunt eu și gata. Și sunt nu numai frumoasă, dar și deșteaptă. Și talentată și port după mine o coadă de admiratori, unul și unul. Ce mai, în vis sunt ca o cometă.
Mă avântam printre…

A zambi

Imagine
Am intrat in localul acela ca intr-o carte. “… in micuta cafenea de pe strada Saint-Paul, in buzunare aveam timp berechet”. Tocmai platisem pretul unei erori de estimare.Sau de apreciere. Cochetam cu gandul sa ma ajut de un truc. Sa ma ascund si sa astept ora exacta plus 10 minute, ora la care sa ies din ascunzatoare si sa intru in spatiul de intalnire ca si cum as fi stapana jocului. As fi putut sa fac asta. Ce n-am putut sa fac a fost sa pozez in ceea ce nu sunt. M-am asezat si am inceput sa privesc in gol. In local nu se fuma. Nu stiam ce sa fac cu mainile, dar ceea ce ma nelinistea cu adevarat era ca nu stiam ce caut eu acolo.
Impropriu spusca priveam in gol, cata vreme citeam reclama de pe peretele din fata, un text ce inca de la primele cuvinte a generat crearea unei conexiuni cu un rand de text citit pe un blog, rand ce a generat conexiunea cu un fragment de text scris in blog si ce fusese scris ca o consecinta a unei conexiuni dintre un gand devenit text si postat pe un site…

A bisal

Am iesit in balconul hotelului. Undeva in stanga era marea. O simteam. Ii simteam mirosul. Buzele mele erau deja sarate de gustul ei, dar nu o vedeam. Nu o mai vazusem de cand se camuflase imbracand camasa intunericului. Partea dreapta a ceea ce in gluma numeam Nava Amiral, venea in contrast cu partea ei de vis a vis. Farul. Ma recunosteam in miezul beznei ca in propriul interior din care totusi am iesit, pornind in cautarea unei scantei. Nu cautam scanteia doar fiindca ma obisnuisem sa ma multumesc cu putin, dar pentru ca exceptand putinul despre care vorbesc, restul totului ardea deja odata cu mine. Din locul pe care in mod conventional pana atunci l-as fi numit “inainte”, am vazut dintele demonului dezvelit de zambetul acestuia ce anunta miezul noptii si care s-a stins imediat ce si-a indeplinit scopul. Bajbaind prin intuneric, mainile mele au devenit ochii mei si prin ele am vazut, mangaind zidul, ceea ce nici un graffer nu ar fi reusit sa descrie in fanteziile-i puse in forma, o…

A judeca

albii fac lumea sa fie alba. negrii fac lumea sa fie neagra. rosii au facut si ei ce-au putut :) asa si grasii fac lumea sa fie grasa. cei slabi fac lumea sa fie slaba. cei puternici fac lumea sa fie puternica. saracii fac lumea sa fie saraca. bogatii fac lumea sa fie bogata. uratii fac lumea sa fie urata. nebunii fac lumea sa fie nebuna. frumosii fac lumea sa fie frumoasa. indragostitii fac lumea sa fie indragostita :)

A tăcea

Imagine

A potoli

Imagine

A pomeni

Imagine

A privi, a te privi, a nu te privi

Imagine
Mă privesc în poza asta cu care tot defilez. Când apeși cu săgețica de la maus pe ea, se dovedește a fi un portal spre un Matrix care nu te va conduce niciodată spre ieșire, alta decât cea pe care ți-o vrei și ți-o cauți și ți-o ceri. Câteodată ți-o și iei. Dacă, desigur, ești insistent, încăpățânat, fixist și adeseori încrâncenat.
Poza asta în care mă tot păcăleam că sunt ca Neo și de fapt m-am dovedit a fi Trinity, pentru că în final Neo moare ca prostul. Ca prostul, pentru că Trinity nu va ajunge niciodată la vârsta la care să se dedice parastaselor. Avem în poza 42 de ani, anul în care petrecusem Paștele la Albena, împreună cu surorile mele, bărbații noștri, copiii și înca vreo două familii de prieteni. Eram în total vreo 17. Poza este făcută în punctul culminant al întoarcerii acasa, la Cap Kaliakra.
Așa cum o văd acum, și marea tot un desert este, căreia însă, având în vedere vietățile care o mișună și faptul că este pomenită ca supă primordială, i-aș zice deșertăciune. Mă pr…

A fi

Imagine
Intr-o zi cat o viata, am zis ca o sa scriu niste povesti misto despre verbul a conjuga. Probabil ca am zis-o cu atata naivitate, incat Eterul undelor le-a interpretat ca fiind promisiune sau juramant. Uite ca, vrand nevrand, m-am tinut de "cuvant":

" Eu sunt al cincilea element insarcinat cu a sapteaspita de la bicicleta si cu carma de la hidrobicicleta. In total, 13 "


...vesel, razaret, bucuros, viu colorat, frumos...

A vrea

Imagine
Eu vreau ca ghemotoacele de zapada din varful plopului de vis a vis sa fie din bumbac.
Si puful plopului din mai, tot bumbac vreau sa fie. Si mai vreau ca toti cei ce de-a lungul contemporaneitatii mele s-au pus in slujba regiilor automone care ne-au furnizat utilitati, sa fie sclavi pe plantatia de bumac. Dar nu vreau sa le fiu eu stapana, ca e bataie de cap sa fii stapana de sclavi pe plantatia de bumbac.
Eu vreau sa am firma mea din fir de matase. Asa, si cand ma plictisesc de matase, vreau sa fiu clienta stapanului de sclavi de pe plantatia de bumbac. Si sa-i fac lui zile fripte cu ifosele mele ca ba firul e prea rasucit, ba firul e cam moale, ba ca e prea aspru, ba ca e cam netors.Si tot asa…


A nu ști

Nu am știut, nu știu și nu voi ști niciodată câți de “I”

E ca și cum mergi pe stradă. Și nu e chiar stradă, e mai degrabă culoarul unei galerii comerciale. Ba din stânga, ba din dreapta, de dincolo de vitrine, te atrag, te ispitesc și te vor pentru ele, diverse obiecte despre care nu știai nimic. De la nu știai că există, nu știai că le vrei și până la nu știai că-ți trebuie. Și le vrei, vrei măcar să pui mâna pe ele, să le probezi, să le atingi, însă ușile sunt închise. “Inainte de asta trebuie să înveți să produci niște bani”, se auzi la un moment dat, vocea unei comerciantului.  La vremea aceasta, vinul din Italia are cel mai bun preț. Ai putea încerca măcar să scoți din informația asta un profit”. Nu mă pretez micului trafic de frontieră, mă tem că ajunsă în Italia, mă pot pierde pe strazile Orașului la care am visat și despre care nu voi ști niciodată cum este în realitate. “Vrei sau nu? Sau nici tu nu știi ce vrei?” Știu ce nu vreau.
............................................…

A vedea

Și nu este vorba despre felul cum ne simțim atunci când ne citim unul pe celălalt, sau despre cât de mult ori cât de puțin ne recunoaștem unul în scrisul celuilalt, sau despre faptul că, simțindu-ne unul pe celălalt e semn că aparținem amândoi aceleiași surse ori raze ori vector și nici despre orice astfel de chimie, fizică ori metafizică, ci despre faptul că indiferent de ceea ce ți-aș spune eu despre mine, indiferent de felul în care m-aș descrie sau m-aș povesti ție, eu sunt cine, cum, când, ceea ce îți imaginezi TU că sunt.

A fi vie

Tu, nebună? Dar de unde! Nebună am fost eu, căutând să explic inexplicabilul :) A fost ca și cum am cutezat a încerca să descâlcesc, încâlcitele Sale căi :) Nu știu mâine sau poimâine sau peste o oră ce voi crede și ce voi simți, dar acum iți pot spune că nu regret nimic din tot ceea ce mi s-a întâmplat, ce am făcut să mi se întâmple în toată această încercare a mea cu mine însămi :) Oricum, întâmplătoare sau nu, coincidențele m-au trecut prin toate stările emoționale, mentale, fizice, chimice și sufletești, încercând să le înțeleg: de la spaimă la furie, de la agonie la extaz, de la râs la plâns și tot așa. Nu le-am înteles și nici nu cred ca le voi întelege vreodată, cert este că din toată această nebunie, n-am reușit altceva decăt să mă înțeleg pe mine...

Ceea ce mi se pare a-mi fi suficient ca realizare pentru o viață de om simplu, de om obișnuit:)

A iubi

Imagine
Cred că dragostea este ca un om. Are vârstele acestuia. Abia dupa ce le-ai împlinit, pe rând sau la un loc, dorinţa, plăcerea, pasiunea, orgoliul tinereţii, la pachet cu ura, furia, frustrarea, deznadejdea maturităţii, abia apoi intri în varsta a treia: Iubirea.
Iubirea e bătrâna şi înţeleaptă, e leneşă şi grasă. Te adânceşti în ea fără teama că te rătăceşti, pierzi, prosteşti, maimuţăreşti.



Bookmark

Cea mai proaspata amintire a mea este despre...“cea mai”.
Menta este, pe departe, cea mai pe gustul meu. Imi place si ceaiul din menta, in cocktail, in inghetata dar si proaspata, in tot felul de salate. Dar cea mai frumoasa amintire legata de menta este din Franta, la vreme de toamna, pe cand mergeam pe drumul vinului, in Alsacia. Eram pe un drumeag ce strabatea un deal pur si simplu plin de struguri. La un moment dat, cel ce se afla la volanul vanului, a oprit masina ca sa fure o para dintr-un par la care poftise ea. Mai intai m-am amarat, dar pana la urma, tot raul a fost spre bine. Pentru ca am fructificat ocazia facand poze printre randurile de vita de vie printre care m-am aventurat. Si tot mergand eu asa, am dat de o casa cu gradina cum numai in povesti am citit. Era atat de rupta de realitate, atat de calda si de frumoasa, plina de armonie si de liniste cum nu credeam pana atunci ca poate exista si in realitate.
Eh, dinspre gradina aceea venea un parfum de ment…

Frica

Imagine
Da, ML, mi-a mers fix la inima! Nu fusese carte, pagina, foaie sau rand scrise de el, pe care sa nu le iubesc. A fost ca si cum imi pusesem inima intre copertile cartilor lui, atunci cand mi-am imbracat in ele, caietul meu de amintiri. Una era de pe vremea cand aveam cam sapte ani si un baiat mai mare ca mine, un fel de sef de trib, m-a dat afara din tribul sau, numai pentru ca m-am revoltat impotriva tacticilor lui dictatoriale. Si ca sa-mi bage mintile in cap, mi-a dat si o palma odata cu instiintarea de concediere. M-am dus plangand acasa, unde m-a luat tata in primire. M-a intrebat de ce plang si a ascultat tot ce i-am povestit. Pana sa nu mai dau eu apa la soricei si-a fumat linistit tigara, apoi m-a luat de brat, s-a uitat in ochisorii mei si mi-a spus, plin de manie:
-Du-te si joaca-te cu cine vrei, cand vrei si unde vrei tu! Daca baiatul ala se mai ia de tine, pana sa faca el primul gest, tu da-i un pumn fix in nas. Poti face asta!
Eu m-am dus inapoi in parc, atat de convinsa…

Concluzie

Imagine
In prima zi, in globul magic, am vazut patru femei: tanara, matura si batrana. Pe a patra scria “Romania TV”. Pana sa le vad, puteam sa jur ca sunt femeie si ca sunt romanca, dar nu, nu sunt. Nici una, nici alta. Apoi am vazut o Doamna si un Domna care au zis ca sa nu ne necajim, pentru ca in Romania traiesc trei categorii de oameni: oameni, oameni si oameni. Ce bine, am zis, sunt om. De fapt, oama. Apoi a aparut o oama care a zis: "oamenii, indignati de faptul ca vaduva a fost alba si nicidecum neagra, au strigat rusine! praf si pulbere!"etc etc. Nah, ca nici om si nici oama nu sunt! Apoi am deconectat globul magic de la sursa. Intunericul lui mi-a devenit oglinda. M-am privit si am zis: palarie nu am, broboada nici atat, bigudiuri nu folosesc si nici nu ma intind cu placa, deci da, asa este, sunt un Cap Gol.

G\nd

Hrană pentru minte, inimă și aparatul digestiv. Magna cum laude. Cam atât despre Gaudeamus.

Free Of Charge

Am fixat sagetica pe X-ul din susul dreptei si am apasat. Tocmai ce terminasem de baut cafeaua si ma pregateam pentru o suma de drumuri pe care le aveam de mers si ce purtau cu ele o suma de treburi de rezolvat. Treburi care devenisera ale mele odata ce mi-am asumat rezolvarea lor.
      1. Viata unui om este o suma cu paranteze mici, cu paranteze mari si acolade. Odata cu fereastra virtuala am inchis si ochii imaginatiei si i-am deschis pe cei de sange. 2. Am un respect deosebit pentru sangele meu si am EGOUL in sange. Dap, aceasta este realitatea, am gandit privind la si prinfereastra livingului meu.O realitate incremenita in proiect, un tablou, o poza, avand ca unic element de unduire, vantul. 3. Jelitul tau m-a lasat rece. Mustrarea mea sper sa te doara! Ceva s-a intamplat. A fost ca un declic, ca o deconectare de la reteaua de alimentare, de la sursa. Ochii mei de sange s-au inchis si mi s-au deschis cei ai mintii. Subconstientul meu a inceput sa planga, aducand cu lacrimile lui …

Pret de un click

In seara lui 30 am vazut, la Antena 3, “Pustnicii Romaniei-Intre Cer si Pamant” un reportaj de Carmen Avram. Am vazut atat cat trebuia sa vad, suficient cat sa ma convinga sa-l urmaresc pana la final. Vazandu-l, am trait senzatia ca pentru mine a fost realizat si difuzat, exact in momentul in care chiar aveam nevoie de un semn. Din faptele relatate de insusi eroii acestor povesti si prezentate la TV, una mi-a fost povestita mie. Aceea unde pusticul vorbea despre visul pe care il avusese si in care Dumnezeu i-a deschis ochii asupra greselii sale de interpretare a unui vis de mai inainte, un vis in care un pui de cioara aflat in nevoie, era ajutat de un soim. Spunea pusticul ca a gresit atunci cand a urmat pilda puiului de cioara si ca semnul de la Dumnezeu, dat lui, fusese ca trebuie sa fie soim si sa-si ajute semenii, nu sa se izoleze de acestia si sa ceara ajutor. Urmarind povestea lor, am simtit, dupa atata amar de vreme, ca pot crede iar in Dumnezeu si astfel mi-a aratat El ca am …

Anu-i nou, dar veche-s toata

Sunt ciufulita, am ochii lipiti de somn si nu m-am spalat pe dinti. Sunt murdara, pentru ca aseara, pe cand imi doream sa ma primenesc cu ocazia Anului Nou, cei de la radet si-au dorit altceva pentru mine. Ar fi trebuit sa ma astept la asa ceva, doar a devenit o traditie ca in dupa amiaza zilei de 31 decembrie, apa calda sa aiba un aspect de nuantator pentru par roscat. Macar daca era ceva mai castanie, ma amageam ca ma balacesc in cafea. Si iata ca pentru a nustiucata oara, speranta mi-a tras teapa, fiindca da, asa este, am sperat si mi-am dorit ca anul acesta sa nu se repete aceeasi figura. In fine, am umplut cada, am pus in cafeaua aia niste spuma, cat sa-i dea un aspect de capucino, si m-am scufundat in ea, cu par cu tot, si unicul gand ce-am gandit atunci si acolo a fost (citez din memorie) “de treci codrii de arama de departe vezi albind si-auzi mandra glasuire a padurii de argint” …Dracul stie al cui a fost, de fapt, gandul acela bun, fiindca al meu se gandea la traditii, la j…