Mintea romanului cea de pe...

Pana in 1989 am primit o educatie spartana. Nu stiu daca parintii mei, profesorii ori partidul au stiut ce fac ori au facut exact ceea ce si-au propus. Stiu doar ca am invatat sa ma lupt pentru fiecare firimitura de viata. Gustul primei farame de libertate l-am invatat in Piata Universitatii in 1990. Tot in 1990 am gustat prima mare infrangere din viata mea de pana atunci. Si aveam deja 25 de ani. Primul esec. Prima pierdere si care s-a datorat unor alegeri. Alegeri care nu au fost ale mele, ci ale parintilor, socrilor, profesorilor, batranilor mei. A unui procent de 90% . Dintre acestia. Cei de atunci sunt cei ce acum isi plang soarta si isi inventeaza tot felul de tapi ispasitori. Ei sunt cei de la care am invatat ca “calcatul peste cadavre” este cea mai inteleapta atitudine pe care o poti adopta atunci cand in jurul tau roiesc rebuturi ale libertatii absolute. O perioada de libertate in care partidele au aplicat pe alegatorii lor, o “educatie” tiganeasca, trasformandu-i pe acestia ori in niste jalnici cersetori, asistati social, ori in niste cronici ai victimizarii, incapabili sa-si revolutioneze propria lume, propria ograda, propria viata, propriul buget.
Ori sa-si asume consecintele propriilor alegeri, de pe toate planurile.
Asta referitor la individ, individual, individualitate.
Refieritor la “clasa” politica, acesata a ajuns ca un copil caruia i-au dat dintii, dar care cere cu indarjire piept si, de aceea, intru binele lui si al tau, trebuie intarcat.


...Urma

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica