Ce-a fost, a fost


Eu nu stiu daca in casele celor care aveau functii in partid sau in armata sau in militie sau in securitate sau in sindicate, se impodobea bradul de Craciun. In casele oamenilor se impodobea.
La noi in casa, in fiecare zi de ajun, se impodobea bradul. Nu-mi amintesc sa fi fost vizitati de colindatori, iar eu am urat intodeauna, din toata fiinta mea, gandul si ideea ca as cere ceva, cuiva, chiar daca imi iesesea ceva la afacerea respectiva. Adica de ce sa-mi dea ei, eu nu pot sa-mi iau? Ei dracia dracului!
Impodobeam bradul in ziua de ajun si, cateodata, mama ne povestea despre obicieiurile si traditiile de la ea din sat. Majoritatea dintre acestea aveau miros si gust de porcarii si cozonaci. Niste chestii de bun gust, la urma urmei, mai ales ca mama nu se limita doar la povesti, ci le si prepara, punand in ele tot ce avea ea mai bun: timpul ei, viata. Mainile ei.
In tot acest timp imi imaginam ca tata era plecat la vanatoare si chiar asa si era, cata vreme atunci cand venea acasa, aducea la familie vanatul. Acum, ca din vanatul ala isi pastra ceva doar pentru el si pentru sufletul lui, asta e.
Nu aveam program la televizor in seara de ajun, sau daca era, la televizor se vorbea despre orice, dar nu despre Craciun. Aveam, in schimb, ocazia de a ne bucura unii de ceilalti, asa cum eram noi, cu bunele si nebunele noastre. Si mai aveam si luminite pentru brad, parca le si vad acum cand scriu despre ele, niste stelute colorate, produse si comercializate in economia socialista, pentru “Pomul de Iarna”. Si pe care Mos Nicolae ni le adusese, in caz ca ne-ar fi folosit undeva, candva. Ne vizitase intr-o zi cand mama ne-a scos la plimbare in parc si ni le lasease pe prima treapta a scarii interioare de acasa.
Imediat dupa vacanta, cand ne intalneam colegii la scoala, ne povesteam despre ce ne adusese Mos Gerila. Pentru noi titulatura aceasta nu ridica nici un semn de intrebare, nici o nedumerire, cata vreme zi de zi, in zilele acelea, noi traiam o Sarbatoare a Frigului si nu una a unor iluzii despre care se vorbea prin nustiuce carti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica