Ce-a fost, a fost


Eu nu știu dacă în casele celor care aveau funcții în partid sau în armata sau în miliție sau în securitate sau în sindicate, se împodobea bradul de Crăciun. În casele oamenilor se împodobea.
La noi în casă, în fiecare zi de ajun, se împodobea bradul. Nu-mi amintesc să fi fost vizitați de colindători, iar eu am urât întodeauna, din toată ființa mea, gândul și ideea că aș cere ceva, cuiva, chiar dacă îmi ieșea ceva din afacerea respectivă. Adică de ce să-mi dea ei, eu nu pot să-mi iau? Ei drăcia dracului!
Împodobeam bradul în ziua de ajun și, câteodată, mama ne povestea despre obicieiurile și tradițiile de la ea din sat. Majoritatea dintre acestea aveau miros și gust de porcării și cozonaci. Niște chestii de bun gust, la urma urmei, mai ales că mama nu se limita doar la povești, ci le și prepara, punând în ele tot ce avea ea mai bun: timpul ei, viața. Mâinile ei.
În tot acest timp îmi imaginăm că tată era plecat la vânătoare și chiar așa și era, câtă vreme atunci când venea acasă, aducea la familie vânatul. Acum, că din vânatul ăla își păstra ceva doar pentru el și pentru sufletul lui, asta e.
Nu aveam program la televizor în seara de ajun, sau dacă era, la televizor se vorbea despre orice, dar nu despre Crăciun. Aveam, în schimb, ocazia de a ne bucura unii de ceilalți, așa cum eram noi, cu bunele și nebunele noastre. Și mai aveam și luminițe pentru brad, parcă le și văd acum când scriu despre ele, niște steluțe colorate, produse și comercializate în economia socialistă, pentru “Pomul de Iarnă”. Și pe care Moș Nicolae ni le adusese, în caz că ne-ar fi folosit undeva, cândva. Ne vizitase într-o zi când mama ne-a scos la plimbare în parc și ni le lasease pe prima treaptă a scării interioare de acasă.
Imediat după vacanță, când ne întâlneam colegii la școală, ne povesteam despre ce ne adusese Moș Gerilă. Pentru noi titulatura aceasta nu ridica nici un semn de întrebare, nici o nedumerire, câtă vreme zi de zi, în zilele acelea, noi trăiam o Sărbătoare a Frigului și nu una a unor iluzii despre care se vorbea prin nustiuce cărți.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot