Sydney

Blocul de vis-a-vis a fost învelit în ceață. Și cel de lângă el și cel de lângă el. În afară de blocul de vis-à-vis, de cel de lângă el și de cel de lângă el, doar blocul meu mai e. Despre rest îmi pot imagina orice. Parcă trăiesc aievea visul de acum câțiva ani unde visam că mă cobor într-un abis foarte asemănător acestei dimineți. Doar că în visul acela mă luptam cu îndârjire să-i schimb acestuia semnificația, fiindcă oricaât de jos m-aș fi coborât, parcă nu mi-ar fi plăcut să mă scufund totuși într-o uriașă prăpastie din vată de zahăr roz.
Și cu cât visam c-o înnegresc, cu atât se făcea mai frez. Până când a venit rămășița a ceea ce fusese cândva un cașalot albastru granit și m-a ridicat până la suprafață. Unde era o pajiste verde. Dar nu înainte de a mă fi certat pentru că nu știu să fac altceva, decât să-mi cioplesc vise pe chip. A venit ceața și le-a luat. Acum a rămas blocul meu și cel de vis-a vis și, între noi, sticla ferestrei și câteva crengi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie