marți, 13 noiembrie 2012

Oslo

Prima seara a noului anului am petrecut-o in compania selecta a unor lautari. Erau lautari autentici, de la mama lor si nu ma refer la faptul ca erau din Oltenita, ci ca erau niste bravi reprezentanti ai etniei lor. Ma facsinau cu prezenta lor, cu infatisarea lor, cu tinuta lor impecabila si total lipsita de aroganta si bijuteriile pe care le afiseaza manelistii, acest rezultat al eforturilor de integrare in societate a acestei categorii de persoane.
Dintre cei cinci, cei mai “spectaculosi” au fost doi: chitaristul, care era frumos al dracului si avea niste dinti sclipitori de albi si perfecti si canta de-mi venea sa ma urc pe masa si sa dansez desculta si tambalagiul.
Eh, tambalagiului aceluia i-as fi dat eu premiul zece pentru rromanica. Era, bietul de el, cocosat de la spondilita sau ce boala o fi fost aia, dar avea niste degete fine si lungi ca de pianist, o camasa alba impecabil calcata, cravata si ac de cravata, pantalonii calcati la dunga si pantofii lustruiti de-ti faceai mustata-n ei.
Sa-l fi vazut cu cat de multa sfintenie se apleca asupra tambalului si-l acorda. Era o imagine de tablou.
A doua zi au venit la micul dejun (bufet suedez), imbracati casual dar cu tot atat de mult bun gust, si cu o atitudine si comportament de la care majoritatea romanilor aflati atunci, acolo, ar fi avut multe de invatat. Bineinteles ca nu m-am dat in laturi si am intrat in vorba cu ei. Domnule, jos palaria!
Au cantat oamenii aceia dumnezeieste, de la Boleroul lui Ravel, la Oci Ciornie la Kalinca pana la auuuu, irima me. In tot timpul acesta eu am dansat ca o nebuna pe mese, stand totusi pe scaun.
Daca in mintea si in imaginatia mea si-n sufletul meu am facut asta, inseamna ca asta am facut.

4 comentarii:

  1. Ah, da, intr-adevar in Scandinavia vin numai cersetori de origine rroma deosebit de inalt functionali, rar se intampla incidente, mai mult din cauza unora care doresc sa vina aicea pe cont propriu, nu in grup organizat. Cine se tine de grup si a trecut de screeningul initial de recrutare, perioada de training si de stagiatura, se vede ca e specialist. Plus de vreo 3 ani cel putin aici vin numai persoane real adulte cu experienta reala atat de munca cat si de viata cat si internationala, nu tineret imberb sau impulsiv, in nici un caz unii care ar putea sa riste sa devina o povara pt cineva anume, fie pt statul roman fie pt cel norvegian. Eu am vazut in Norvegia tigani cersetori autentic mai inalt functionali decat multi alti specialisti recrutati pt alte industrii si sectoare economice, nemaivorbind de media functionala a populatiei rezidente locale alcatuita in principal din minori, femei gravide si diversi alcoolici, ca norvegienii propriu-zisi inalt functionali sunt si putini, (desigur datorita nr total absolut mic de norvegieni care rezida in Europa, majoritatea rezidand oricum in SUA, Asia indepartata si prin oceanul Pacific), plus nu au nici un motiv sa rezide in Norvegia, si chiar daca ar lucra pt companii locale, asa ca poate sunt in prag de pensie sau din cine stie ce motive familiale mai complicate, pot face f usor telecommuting oricum pe industriile si posturile in care sunt ei angajati, in principal inalt computerizat birocratice).

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe mine in afara de logica expatului care ar incuia usa in urma ca sa scape de turma, m-ar interesa cum se danseaza pe mese in gand. Ani?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, pentru acest gen de cunoaștere este necesar si obligatoriu sa ne punem gând la gând!

      Ștergere