marți, 13 noiembrie 2012

București

Contrar tuturor uzantelor, azi am ocupat unul dintre locurile rezervate unor categorii prestabilite de persoane. Afisasem un aer de jemanfisism, desi in interiorul meu se petreceau apocalipse. Se ardeau poduri, se rasturnau constructii, se duceau razboaie, revolte si rascoale. Priveam impasibila prin golul ferestrei desi istorii si religii se prabuseau in mine. Probabil ca urma sa ma asez deasupra tuturor aidoma bomboanei de pe coliva, atunci cand am simtit privirea batranului care m-a facut sa-mi inalt privirea spre el.
-Luati loc aici, va rog, ii zic si dau sa ma ridic.
Mana doamnei ce ocupase scaunul din stanga mea, insa, m-a impiedicat sa cedez locul.
-Stati, doamna, aici. El este barbat, poate sa stea in picioare. Este barbat, va spun, pentru ca stiu, ca este al meu. Dumneavoastrea aveti nevoie de odihna! Acum nu faceti altceva decat sa acumulati energie, pe care s-o risipiti mai tarziu cu activitatile zilnice. Sunt femeie, stiu despre ce vorbesc! Si va vorbesc tocmai pentru ca v-am vazut. Emanati calm si daruire, altfel nu as fi intervenit.
"Dumnezeule", mi-am zis, in mine sunt apocalipse si totusi eman calm si daruire. Hotarat lucru, sunt inumana!"
Si odata cu revelatia asta am inceput sa rad.
-Asa, doamna, radeti, rasul este sanatate pura. Capul sus si nu uitati cine sunteti!

Am vrut atunci sa-i spun ca rasul este sanatate pura atunci cand razi cu sufletul si ca in viata mai este si timp de plans si ca, decat sa rad din gura, mai bine plang cu sufletul. Dar nu i-am zis. Si oricum, radeam sincer.
-Si stiti de ce se intampla asta? continua ea. Pentru ca oamenii si-au pierdut, firimitura, cu firimitura, sufletele si in  loc sa si le adune de pe unde le-au imprastiat, incearca sa fure ce apuca de pe la aproapele lor.

La cateva statii dupa ea am coborat si eu. A urmat apoi o insiruire de pasi, opriri, gesturi, priviri, respirari si atingeri care, adunate la un loc in minea mea, m-au ajutat, dupa atat de mult timp, sa ma simt din nou acasa in orasul unde m-am nascut, am crescut, am iubit, am urat, am trait.

4 comentarii:

  1. ma gandeam, citind cu orele, aseara si acum, de ce oare n-am intrat mai devreme pe blogul asta desi ilo vedeam mereu la referrer in pagina mea de wordpress. am ramas cu gandul si cu o semiintrebare la care nu caut neaparat raspuns. dar si cu o certitudine: voi intra mereu pt ca m-au rascolit unele lucruri gasite. si aproape toate postarile mi s-au parut "out of box".

    si fara sa vreau neaparat a rasarit in mintea mea... cine esti, Anis?

    RăspundețiȘtergere
  2. este foarte posibil :)) ar fi trebuit sa ma astept la asta. intre timp am mai citit si am ajuns si la datele tale sociale. cu toate astea, cine esti AniS?

    RăspundețiȘtergere
  3. acum, acum sunt un om somnoros :) in general sunt o raza de soare, sunt trupul pamantului si sufletul cerului. si mai sunt si pofticioasa, imi place sa mananc...uuups, am intrat deja in cum sunt.
    deci sunt CINEVA si totusi, un om simplu.

    RăspundețiȘtergere