Berna

Aseara numaram bani. Niste bani. Ii numaram si nu ma mai gandeam la ceea ce am spus mai demult despre faptul ca :
"Iata, mi-au trebuit 47 de ani sa pricep ca idealurile mele au fost nepretuite, cata vreme nu s-au materializat. Adica nu pot fi convertite intr-o moneda anume, fie ea si talantul din poveste. Odata cu revelatia asta, cascade de revelatii mi-au luat cu asalt mintea. Ca la jackpot: bar, bar, bar, lamaie, lamaie, lamaie, 7, 7, 7.
Cea mai valoroasa dintre ele este aceea ca banii nu m-au tradat niciodata. Banii mi-au luat intotdeauna chipul si asemanarea unui gand. Nu zic nevoie, nu zic dorinta, nu zic moft. Gand. Gandul ca banii nu m-au tradat niciodata este un gand de milioane.”
Aseara numaram bani si nu ma gandeam nici la ceea ce am spus odata despre faptul ca nu m-am crezut capabila sa chivernisesc cu atata responsabilitatea banii altora, stiindu-ma atat de risipitoare pe banii mei si ca nu m-am vazut niciodata in postura de ministru de finanate sau trezorier, fiindca ma temeam ca-i scap printre degete si cand ma va intreba lumea ce am facut cu ei, n-am sa stiu sa-i mint astfel incat sa ma si creada.
Aseara numaram bani si urmaream un documentar difuzat de National Geographic despre Pamantul vazut din spatiu. Scriam monetarul in timp ce povestitorul citea niste texte scrise de catre oamenii de stiinta care, convinsi fiind ca extremele de clima si relief sunt cele ce intretin echilibrul planetei noastre, incercau sa-i convinga si pe cei ce receptionau mai mult sau mai putin intamplator, ceea ce ei aveau de comunicat.
La naiba! Spusesem candva despre mine ca echilibrul meu este media aritmetica a extremelor  tuturor starilor sufletesti si/ori emotionale. Ei, dracia dracului, dar nu despre mine se vorbea la televizor, ci despre Planeta Pamant.
Am inceput sa-i cert pe oamenii de stiinta. Sunteti niste naivi, le-am spus. Va lasati manipulati de catre sponsorii vostri care nu cata decat profitul. De fapt, nu mai sunteti naivi, sunteti deja prosti, pentru ca nu ati invatat nimic nici din greselile voastre si nici din cele comise de predecesorii vostri.  
Ei isi vedeau in continuare de ale lor. Vorbeau despre niste constatari si prezentau efectele, ignorand cauza, ca fiind cele fara de care Planeta Pamant se va destrama. Spuneau ca de frigul, de vantul si de furtunile Antarcticii depinde viata in padurea amazoniana si ca napraznica Sahara, candva un sol fertil plin de verdetata, joaca asa cum este acum, un rol essential in echilibrul planetar.
Buuuulshiiiiit, am strigat numarand banii care desi erau pe mana mea, nu erau ai mei. Cretinilor, taceti dracului si ascultati ce va spune Viata. A ragusit, biata de ea, de cand va tot vorbeste, dar voi continuati sa fiti pe cat de surzi si de orbi, pe atat de galagiosi. Echilibrul pe care il prezentati pe post de adevar este, de fapt, dezechilibrul. Totul a inceput cu marea schisma, cand Pamantul a divortat de Terra  si au supus partajului ceea ce nu era al lor: ia tu recele, iau eu caldul, tu iei apa, eu uscatul, ia tu vantul ca iau eu ploaia…
Si fiindca n-au putut sa-si imparta norii, i-au declarat Suverani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica