marți, 13 noiembrie 2012

Beijing

M-am sculat cu melodia asta in cap. M-am mintit spunandu-mi ca o pot fenta ca si pana acum, fiindca nu este prima dimineata cand ma scol pe muzica ei. OK, zic, deci insisti. E clar ca tinta ei este o noua revelatie. Am inceput deslusirea
incalcitelor cai ale mintii mele, cu ceea ce stiam si trebuie sa recunosc ca a fost o vreme cand am cochetat cu ideea ca in viata viitoare vreau sa fiu barbat, gandindu-ma ca astfel voi avea ce sani vreau eu. Dar am abandonat-o, din respect pentru sanii mei de acum, care si-au dovedit fidelitatea fata de scopul lor generic, genetic, al genezei si, fara falsa modestie, al genialitatii lor creatoare.
Anyway, revelatia acestei dimineti a fost aceea ca, atata timp cat nu se tine cont de dorintele, visele, nazuintele, rugamintile si rugaciunile noastre, de dorinta aceea intrinseca, bine ascunsa in nucleul celulei de baza a inconstientului nostru, nu existam.
In fine, nu stiu daca voi existati sau nu, dar eu, una, cu certitudine nu exist.
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu