Amsterdam

Imi plac zorii de zi. Forfota aceea de dinaintea furtunii, cand oamenii simpli se pregatesc sa plece la munca, la treaba, la servici, la slujba, la job, la lupta. Iubesc oamenii simpli, oamenii obisnuiti, oamenii de mijloc, centrul de greutate al societatii. Oamenii intregi si integri, cei ce-si muncesc ziua pentru ei si pentru ceilalti. Cei ce nu cer dar continua sa dea. Atlasii contemporaneitatii mele. Cei ce tin in spate bolta cereasca, “bula de cersetorie”, bugetul de stat. Mai nou, si pe cel unional.

Eroii zilelor noastre. Principalii vinovati pentru dezechilibrul  dintre vorba si fapta. Pentru ca ei sunt cei ce tac si fac. Ei sunt “ceidesprecarenusevorbeste”. Pentru ca ei sunt bau-baul celor intretinuti, dezvoltatorii fortei centripete. Cei ce pun presiune pe centru, neglijand adevarul fundamental al fizicii sociale. Acela in baza caruia, odata ajunsi in centrul pamantului, unica scapare este sa intorci indoit, intreit, inzecit forta apasarii, devenita deja centrifuga.

Daca as fi jurnalist, as scrie zilnic povestea unui astfel de erou. Dar nu sunt.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie