Cuvinte innodate


Tocmai ma aflam in burta troleului 69, in drum spre Spiru Haret. Initial, statia terminus era cea de la Universitate, dar ce sa vezi, exact in dreptul restaurantului “Trattoria Roma”, vis-a-vis de opera romana, m-a lovit o revelatie fix in tampla stanga, ceea ce a avut ca urmare sarirea-mi de pe fixul scaunului pe care sedeam pe partea dreapta. Intamplator sau nu, am coborat cu trei statii inainte de cea planificata initial, exact in dreptul facultatii de drept. Aceasta fiind situatia, conjunctia si conjunctura, in timp ce ma indreptam spre destinatie, bag mana in geanta, sa caut un contact in memoria telefonului meu mobil, ca sa clarific, odata pentru totdeauna ce era cu CNP-ul pe care un necunosut mi-l tot trimitea, in repetate randuri, prin diferite cai de comunicare, comunicatii, comuniune. Dar intamplarea a hotarat ea ca primul astfel de contact al mainii mele cu interiorul si continutul gentii, sa fie un drops de menta ambalat individual, in tipla frumos colorata de la Silvana.
Intre simturile mele si dropsul acela a fost o totala poezie pe care po(rc)etul proaspat bagat in pamant cu onoruri militare, nu l-ar fi gustat in vecii vecilor amin. Nici el si nici reprezentantul tuturor oamenilor de buna credinta din tara noastra, d-l ex pres. Ion Iliescu.
Cu ambalajul, insa, zau daca am stiut cum sa procedez. In vreme ce treceam prin dreptul legatoriei de carte, m-am umplut de spaima de a nu ma intalni cu Romanita, meseriasa ce precis ca daca m-ar fi vazut, mi-ar fi reprosat ca d-l nume de cod Miki Spaga, n-a vrut sa se puna in legatura cu retetarul ei de patiserie neam.
Ca sa-mi descarc nervii pe ceva concret, m-am trezit ca frecam de mama focului intre degete, folia aia tiplata, pe care am luat-o la tors si la innodat, pana cand am ajuns in dreptul cosului de gunoi al istoriei, religiei, artei, culturii si antropologiei umane, unde l-am aruncat odata cu tanguielile profesoral-unversitare, manifestate sub forma unor iesiri lacramino-pasunesti referitoare la opera carnateasca a inflacaratului obez recent crapat.
Eh, exact cand m-am lepadat de codul acela de bare, m-am impiedicat de umbra clonomaniei-depresive la cozia, de era sa pic in nas, ceea ce am si facut, cu mentiunea ca de fapt am picat pe palme. Si doar stiam ca asa se intampla de cate ori sapi o groapa, cea groapa, nu chiar orice groapa, ci GROAPA. Dar, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, exact ca pe vremea cand aveam eu nici sapte ani si ma tot atentiona mama ca sa iau seama la masini sa nu cumva sa ma loveasca vreuna si eu i-am spus ca ce daca ma loveste masina, ca eu ma ridic, ma scutur de praf si merg mai departe, tot asa ziceam, am mers pana la punctul terminus unde am aflat, pentru a nustiucataoara in viata mea, gustul de a fi luata de fraiera, de a pica in plasa de paianjan a intelectualitatii romanesti.
Dar asta este deja o alta poveste ce precis ca aici ar fi doar un offtopic. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie