Ziua cea mai zi


Era inca intuneric cand am deschis ochii. Ma sculasem avand o senzatie de apasare pe piept. M-am dezvelit si am inspirat adanc. Ce naiba? Nu ma durea nimic si totusi ma simteam ca si cum, odata cu cearceaful, am aruncat de pe mine si umbra ce parca se culcusise la pieptul meu. Era trecut de trei.
Pana la patru m-am mai foit putin si apoi m-am dat jos din pat cu gandul sa bag antricoatele de vita la cuptor pana cand nu se incinge iar soarele. Pun apa pentru cafea la fiert, imi aprind o tigara si ma refugiez in baie. De obicei atunci cand fumez stand pe wc, am cele mai nastrusnice revelatii despre lume si viata. Si despre mine. De data aceasta, insa, mintea mea s-a inchis pentru interior si s-a deschis pentru exterior. Si chiuveta si cada erau jegoase. Ma ridic de pe wc, iau solutia pentru curatat si ma apuc sa le lustruiesc.
Intre timp cafeaua fierbea si antricoatele sfaraiau, iar eu imi actualizam o stare pe facebook, distribuind my own notita despre una, despre alta.
Extind apoi cercetarile la baia mica. Spal al doilea wc, a doua chiuveta, gresia, asez ce am de asezat si ies. Gata cu cercetatul! Cred ca praful de pe mobila, firimiturile de pe covor si urmele talpilor goale de pe parchet si gresie si-au gasit, in sfarsit locul! Luati-le, ale voastre sunt! Eu cu voi nu ma mai lupt. Ati castigat!
Ma  imbrac in tinuta office si ma pregatesc pentru intalnirea cu politistul de proximitate si presedinta, programata pentru ora 8.30, avand ca obiect cartea de imobil. Pai daca tot n-am reusit sa scriu o carte­_carte, ma multumesc cu cea de imobil si cu registrul de procese verbale ale sedintelor de comitet si ale adunarii generale in care se vorbeste despre cum niste oameni pe care viata i-a adus in acelasi timp si loc, muncesc pentru a-si transforma comunitatea intr-o vecinatate, maidanul din fata blocului intr-un parc si locul de batut covoare in loc de joaca pentru copii.
Daca tot am fost gata mai devreme, cobor in fata blocului sa-mi intalnesc vecinii inainte de a pleca la munca, ca sa-mi semneze actele pentru CEC.
-Buna dimineta, doamna :)
-Buna dimineta, spor la treaba, o zi buna :)
Imi amintesc ca am cuptorul aprins, fug sus, sting focul, imi iau geanta si plec la intalnire.
La noua jumate ma despart de presedinta si ma duc la 34 sa platesc factura de RADET. La intoarcere uit ca 105 are traseul deviat datorita lucrarilor la metrou. Sar din masina la Tricodava  si ma hotarasc sa merg pe jos cele trei statii de pana acasa.
Mersesem cam o jumatate din drum cand s-a intamplat. A fost ceva fulgerator. Glezna mea dreapta s-a dislocat, ligamentele s-au incolacit, iar eu ma intinsesem pe strada cat sunt de mare….ocupati strazile, hahaha.
Acum rad, dar ieri chiar m-am suparat. Nici durerea n-o mai simteam de suparare. In urma cu nici o luna luasem o cazatura din care m-am ridicat cu glezna si genununchiul piciorului stang entorsate. Abia imi trecuse glezna, iar genunchiul inca ma mai durea.
Da’ ce dracu’, am intrat in anul mortii? Apai ia-ma odata si nu ma mai chinui!
Nu ma mai ridic. Aici raman. Un tip dadea ture pe langa mine, vorbind la telefon. Nu i-am vazut fata, nu i-am vazut picioarele, doar ii auzeam vocea. Ma deranjezi, am vrut sa-i strig. Nici nu m-ar fi ajutat, nici nu m-ar fi lasat acolo. V-ati lovit rau. Lasati…
Nu l-am vazut, nu ne-am atins.
M-am ridicat, mi-am scuturat fusta, mi-am luat geanta si mi-am continuat drumul pe jos pana acasa. Glezna mea se umfla vazand cu ochii.
Am ajuns acasa, mi-am facut un dus, am intrat pe net sa vad ce mai scrie unul, ce mai scrie altul, apoi m-am intalnit cu Dorina si am lucrat…plati, contracte, comunicare si comunicate, chestii.
La ora 3 PM coboram sa citim indecsii si seriile contoarelor de electricitate. La 3.25 eram la Enel. La 17 ma culcam. La 19 coboram in fata blocului pentru o intalnire pe tema “Viata noastra unde e, viata noastra ce-am facut cu ea”. Am spalat si vase. Am schimbat cateva amabilitati cu niste vecini. Am primit vestea ca Alexandra a luat delf-ul. Asta la nici doi ani de cand Mihai a luat cambridge-ul. Cand or fi invatat copiii astia, ca eu nu i-am vazut invatand!?
Aseara, cand s-a intors din deplasare, l-am intrebat pe Alexandru cum i-a fost ziua. Apoi mi-am facut un al treilea dus, le-am zis “Noapte buna, familie” si m-am culcat. La sase am deschis ochii.
In ziua de dupa cea mai zi mi-am zis: “Trebuie ca am gresit eu pe undeva, cu ceva, candva”.

Domnilor si doamnelor, locul meu de munca:



Asta e, am lumea la picioare...






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica