Toate la timpul lor, a nustiucata si ultima parte


Vestea buna a fost ca iata, s-au gasit artisti ai noii generatii de romani, care au reusit sa infaptuiasca ceea ce inaintasii lor nu reusisera, fie ca si-au propus o astfel de performanta, fie ca nu: Street Delivery,  evenimentul al caror organizatori promiteau ca "Timp de trei zile pe an, închidem strada Arthur Verona pentru maşini şi o deschidem pentru oameni".
M-am bucurat sincer cand am citit aceasta stire si mi-am propus ca in una din cele trei seri sa trec prin zona, mai ales ca in perioada asta nu am cum si nici nu intentionez sa intru in competitie cu interesul starnit de Campionatul European de fotbal :).
Zis si facut.
Nu stiu cum naiba se inampla, dar eu nu nimeresc niciodata, dar niciodata in visul ala care macar sa se asemene intr-un cat de mic numitor comun cu visul meu despre Strazi. Asadar, pentru a nustiucata dar ultima data “Ce caut eu aici”. Simplu: “sa te joci de-a transformerul” imi sopti Doc, personajul din “Back to the Future”.
Adica? Adica fii tu asa cum esti de felul tau. Iti place ce vezi? Nu. Un argument ai pentru acest nu? Am! Nici un stil, nici un trend, nici o moda, nici o tendinta din cate vad acum aici, nu ma poate face sa rad, sa plang sau sa ma indragostesc. Nici macar sa urasc. Vezi? Simplu.

 “Let's Do It, Romania!”, am auzit la un moment dat o a doua soapta. It’s easy  for you to say, Ella draga. Poate pentru cine are suflet de negresa. Hai nu-ti mai plange atata de mila! Vad ca deja zambesti zambetul ala cu gura pana la urechi. Vezi,  nu e totul pierdut :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie