Lungimea ori lățimea

În dimineața aceasta m-am sculat cu gândul că gata, e cazul să dau în judecata tupeul florii de tei și insistența cu care îmi invadeaza spațiul cu aerele ei. E deja prea mult! Și așa mă lupt zilnic cu mine și cu cearceaful meu de acasă și abia mă stăpânesc să nu las totul baltă și să fug la mare. Îi mai trimit mării câte-o lacrimă de dor și-mi trece. În curând o să am și eu marea mea, muncită de ochii mei (marea finanță, desigur, fiindcă mă gândesc să semnez un contract cu tipii de la Veolia).
Așa cu floarea de tei. Sar din pat și încă înainte de a pune cafeaua la fiert, pun mâna pe telefon să sun la agentul de proximitate și să-l reclam pe Cel de Sus că încalcă Legea Legilor, atunci când mă ispitește cu parfumul răzvrătirii și să-i spună din partea mea că dacă va continua s-o mai facă va fi numai vina lui.
Pe fondul tonului de ocupat al agentului de proximitate, atenția mi-a fost deturnată spre Cel de Jos de unde, judecând dupa mirosul de carne friptă ce urca până la mine, mai mult ca sigur că-și pregătea pachetul care să-i potolească foamea pe durata unei noi zile de vânătoare, fie ea chiar și una de weekend. La telefon, o voce necunoscuta îmi fredona o melodie…
Eu ce fac acum?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica