Postări

Se afișează postări din iunie, 2012

Pilda haiducului Zero

Zis-a, citind in norii de noapte: “Atunci cand veti ramane doar voi, va veti fi invins. Ceea ce nu va va transforma, insa, in niste invingatori”.

Ziua cea mai zi

Imagine
Era inca intuneric cand am deschis ochii. Ma sculasem avand o senzatie de apasare pe piept. M-am dezvelit si am inspirat adanc. Ce naiba? Nu ma durea nimic si totusi ma simteam ca si cum, odata cu cearceaful, am aruncat de pe mine si umbra ce parca se culcusise la pieptul meu. Era trecut de trei. Pana la patru m-am mai foit putin si apoi m-am dat jos din pat cu gandul sa bag antricoatele de vita la cuptor pana cand nu se incinge iar soarele. Pun apa pentru cafea la fiert, imi aprind o tigara si ma refugiez in baie. De obicei atunci cand fumez stand pe wc, am cele mai nastrusnice revelatii despre lume si viata. Si despre mine. De data aceasta, insa, mintea mea s-a inchis pentru interior si s-a deschis pentru exterior. Si chiuveta si cada erau jegoase. Ma ridic de pe wc, iau solutia pentru curatat si ma apuc sa le lustruiesc. Intre timp cafeaua fierbea si antricoatele sfaraiau, iar eu imi actualizam o stare pe facebook, distribuind my own notita despre una, despre alta. Extind apoi cer…

Toate la timpul lor, a nustiucata si ultima parte

Vestea buna a fost ca iata, s-au gasit artisti ai noii generatii de romani, care au reusit sa infaptuiasca ceea ce inaintasii lor nu reusisera, fie ca si-au propus o astfel de performanta, fie ca nu: Street Delivery,  evenimentul al caror organizatori promiteau ca "Timp de trei zile pe an, închidem strada Arthur Verona pentru maşini şi o deschidem pentru oameni". M-am bucurat sincer cand am citit aceasta stire si mi-am propus ca in una din cele trei seri sa trec prin zona, mai ales ca in perioada asta nu am cum si nici nu intentionez sa intru in competitie cu interesul starnit de Campionatul European de fotbal :). Zis si facut. Nu stiu cum naiba se inampla, dar eu nu nimeresc niciodata, dar niciodata in visul ala care macar sa se asemene intr-un cat de mic numitor comun cu visul meu despre Strazi. Asadar, pentru a nustiucata dar ultima data “Ce caut eu aici”. Simplu: “sa te joci de-a transformerul” imi sopti Doc, personajul din “Back to the Future”. Adica? Adica fii tu asa …

Inaltime

Ce altceva poate fi inaltimea daca nu o coborare.

Lungimea ori lățimea

În dimineața aceasta m-am sculat cu gândul că gata, e cazul să dau în judecata tupeul florii de tei și insistența cu care îmi invadeaza spațiul cu aerele ei. E deja prea mult! Și așa mă lupt zilnic cu mine și cu cearceaful meu de acasă și abia mă stăpânesc să nu las totul baltă și să fug la mare. Îi mai trimit mării câte-o lacrimă de dor și-mi trece. În curând o să am și eu marea mea, muncită de ochii mei (marea finanță, desigur, fiindcă mă gândesc să semnez un contract cu tipii de la Veolia). Așa cu floarea de tei. Sar din pat și încă înainte de a pune cafeaua la fiert, pun mâna pe telefon să sun la agentul de proximitate și să-l reclam pe Cel de Sus că încalcă Legea Legilor, atunci când mă ispitește cu parfumul răzvrătirii și să-i spună din partea mea că dacă va continua s-o mai facă va fi numai vina lui. Pe fondul tonului de ocupat al agentului de proximitate, atenția mi-a fost deturnată spre Cel de Jos de unde, judecând dupa mirosul de carne friptă ce urca până la mine, mai mult…

Times New Roman

Mai alaltaieri treceam prin parc. Nu ma plimbam propriu zis, ci impleteam utilul cu placutul. La un moment dat aleea mi-a devenit neincapatoare. Nu stiam de ce, iar pe fondul acestei incertitudini, m-a cuprins o senzatie de panica pe care n-o mai traisem pana atunci. Am crezut pentru o clipa ca nu mai am aer. Am crezut chiar ca vad luminita de la capatul tunelului. Bla bla… Lumina aceea fusese doar un foc de paie aprins de bufeurile inflacaratei sustinatoare a insusi necunoscutului. Ma rog, fiecare e liber sa se inflacareze cand vrea, unde vrea, cu cine vrea, dar n-am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa ma inflacarez si eu pe seama faptului ca un olimpic la mate se amageste avand convingerea ca menirea lui in aceasta viata este sa ne spuna noua sa ne salvam Orasul. Iaca, l-am salvat. Acum ce mai am de facut? Alooooo, muuuzeeeleee, bac tu bizniz plizzzz. Voi ca poetii sa-si vada-in pana lor-de poezie!

Blazon

Stiu mai multe decat as fi vrut sa stiu si tot ceea nu-mi doream sa stiu si nu stiu
nimic din ce mi-am dorit.