Reteaua

I-as fi zis "Panza de paianjan", dar i-a zis altcineva inaintea mea. Inaintea mea doar pentru ca, undeva, candva, a   fost un prim sosit. O prima, de fapt. Desfid scriitorii ce-si isi aroga drepturi de autor, fara ca macar sa-si imagineze realitatea faptului ca sursa imaginatiei sau inspiratiei lor, nu este a lor. Nu a fost si nu va fi. Niciodata.
Al lor este doar talentul de a se conecta vremelnic la sursa si de a transpune in scris, povesti, povestiri, amintiri, anticipatii si fictiuni. Dar de aici si pana la a le transmite mai departe, peste timp si spatiu, ca fiind creatiile lor, e cale lunga, cam cat i-ar trebui luminii sa-i trazneasca, spunandu-le:
"Fuck off, bai inchipuitilor, urmariti-mi buricele degetelor pana veti descifra mesajul! Si buzele, pana cand va veti potoli setea de casti(n)g :)"

 Asadar ii spun "Reteaua", deoarece  nu mai cred in coincidenta  de cand am vazut terminalele uneia si aceleiasi surse. Punct. Buncatavremeincamairespirimediatdupaceampuspuncturmeazao "," avand continutul unei completari in plan negativ. Asa cum este conceputa a functiona insasi reteaua.
V-am spus vreodata cat de grea este viata de oracol? V-am spus ca tot ceea ce-mi imaginez eu in mintea asta a mea cosmica si, adeseori, comica, se intampla pana la urma? Dar ca se intampla in plan negativ, exact asa, ca la fotografie?
Sa-i dam Pamantului, ce-i al Pamantului, fiindca, dupa toate aceste intamplari, tot ceea ce ne-a ramas este Cerul. Dar asta doar pana cand specialistii vor inventa modalitatea prin care Cerul va putea fi cadastrat, intabulat si alocat cumparatorilor in baza unor acte notariale.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica