Postări

Se afișează postări din februarie, 2012

Pledoarie pentru apa

Imagine
Dragul meu, ce-ar fi, zic, sa-ti indrepti furiile, revolta, angoasele, agasarea si sagetile ivite din toate acestea, impotriva oamenilor ciuperca, pentru ca ei sunt cei ce ti le-au provocat, nu apa!
Ia, te rog, mesajul acesta al meu ca pe doi-trei stropi de apa rece si limpede, care sa-ti stinga scanteile, vapaile si focul de la mansarda, pana cand flacarile nu te cuprind cu totul, metamorfozandu-te intr-un dragon de foc care pustieste totul in cale, transformandu-l intr-un deșert.
Ah, daca focul tau are asupra totului efectul miraculos de a-l transforma intr-un desert, atunci...mucegaiuri alese, nah!

Gata, ca nu mai am timp de blog

...ca ma imbratisez cu oameni, nu cu biti, kilobiti, megabiti :P


Replace

Sunt unele chestii pe care le-am scris in urma cu un an, cu doi, cu trei, cu patru, cu cinci. Chestii pe care, atunci cand le recitesc, imi ofera posibilitatea de a ma vedea in oglinda, asa cum am fost atunci cand le-am scris, nu asa cum sunt acum, cand le citesc. Cateodata mi-e rusine de rusinea mea si sterg ce-am scris sau le ascund sau le rescriu sau le cosmetizez.
De parca asta ar schimba cu ceva ceea ce am fost, ceea ce sunt...
Copy paste

Shovels & snowless

Si.
Armatele, inclusiv cele de serafimi si heruvimi, au fost inventate pentru a-si apara propriile privilegii si, drept recunostinta pentru ca aceste privilegii le sunt satisfacute pe banii celorlalti, pe cele ale creatorului/creatorilor lor.
So,
Glorie armatei de lopeti in lupta cu nametii! Pentru ca altfel armatele si-ar fi iesit din mana, caci de multisor nu au mai dus vreun razboias cu moartea. Si, inca o data, glorie, pentru ca cea mai lupta dintre toate luptele este lupta cu viata, rezultat al faptului ca este incomparabil mai usor sa ucizi un om, decat sa-l ajuti sa traiasca.
Deci;
De felul meu merg pe principiul ajuta-te singur. Asa am fost eu conceputa sau, poate, construita. De fapt, cioplita de palmele pe care le-am primit de la dumnezeul caruia, cu atata insistenta, ii ceream ajutorul. Sau, poate, cine stie, de la cazatura mi se trage, eu traind peste noapte revelatia faptului ca da, iata, asa arata un inger cazut.
Cum?
Ca moaca mea din oglinda!
Asadar:
Desi traiesc avand…

Divetele

Diveta este o specie din categoria "celor mai bine vandute". Se caracterizeaza prin frumusete si talent. Apare, se raspandeste si exista prin adulatia fanilor, numiti si consumatori. Devine o specie pe cale de disparitie, atunci cand este nefericita in dragoste. Adica, mai tot timpul. Daca talentul ei degenereaza in talente, atunci diveta este gasita moarta intr-o camera de hotel. Sau, dupa caz, cazuta peste pervaz, ori acasa, langa un bidon de furadan. Ca doar diveta nu e  intr-atat de dotata, incat sa exerseze un trai "fericit si implinit" alaturi de barbatul si copiii lor, ca mai toate femeile din lumea aceasta.
So, Houston, do you have a problem, zic.


Impozit(ia)

D-l Balta este patronul de la Azzurro, o pizzerie de cartier. D-l Balta sta la bloc. Mercedesul negru al d-lui Balta este casatorit cu mercedesul argintiu al d-nei Balta si au impreuna un peugeot coupe de 17 ani, cu sofer. Cum, necum, familia Balta s-a identificat cu o buna bucata din trotoar.  Pentru ca merita. Pentru ca nu oricine isi permite sa aiba in ingrijire trei masini, pe care, daca tot le are, trebuie sa le si parcheze pe spatiul public, doar pentru ca legea iti da dreptul la doar un loc de parcare/ apartament.
Ca la chinezi, cu plodul.
Boon, familia Balta sta la bloc, dar nu prea. Pentru ca familia Balta sta la mall. Daca ai drum la mall, te intalnesti cu familia Balta. Daca nu ai drum la mall, nu prea te intalnesti. Noaptea, insa, masinile familiei Balta depun marturie asupra faptului ca d-l, d-na si d-ra Balta stau in chiloti prin casa. Asta deoarece isi permit luxul de a consuma cate gigacalorii vor pieile lor. Nu la fel de luxos traieste familia Balta atunci cand trebui…

Zgomot

Imagine
La biroul unde lucrez deja de o saptamana, se asculta europa fm. Bine, spun o saptamana daca ma raportez la rutina zilnica: rasare soarele, beau cafeaua, fumez, fac pipi si caca, ma spal pe dinti, ma imbrac, plec la birou, lucrez, vin acasa, mananc, muncesc, ma spal, ma culc, rasare soarele, beau cafeaua, fumez, fac pipi si caca, ma spal pe dinti, ma imbrac, plec la servici, lucrez, vin acasa, mananc, muncesc, ma spal, ma culc. Am zis ca rasare soarele? Am zis.
Daca, insa, este sa ma raportez la programul europa fm, traiesc intr-o bucla spatio-temporala ingrozitor de ingusta, stramta, mica, incomoda. Confort trei. Cort.
Varful cortului, emisiunea lui Moise Guran. E OK, imi place tipul. In rest, oricat ai fi dezinteresat de concursuri, daca esti o fire mai curioasa, intrecerea intru descifrarea zgomotulului secret se transforma intr-un razboi al nervilor. Ca sa nu mai pomenesc acum de "gaseste-mi loc in inima ta" cu o invitatie la garajul europa fm.
Sacaitor!
Si, de parca t…

Ciocolată

Decât  happy end, mai bine o plăcută continuitate :)


Cu lapte, fara zahar

Sinceritatea este defectul oamenilor care au fost adeseori dezamagiti de semenii lor si pentru care, una dintre cele mai inspaimantatoare spaime, este spaima de a nu dezamagi la randul lor :)


Workshop de imagine și comunicare

Trecusem deja prin era glaciară. O retrăisem la scara micro, în biroul casieriei amplasat la etajul întai al scării 3, într-o dupa amiaza de marți, ziua când cele trei ceasuri rele mi-au înghețat tălpile, gleznele și mi-au îmbrăcat genunchii în gheața lor. Mai sus de genunchi, însă, nu au putut urca, fiindcă toți ghețarii, aisbergurile și calotele s-au topit odata ce au intrat în contact cu zona-mi mediană, caldă, umedă și, totuși, temperată. S-au topit întru reconversia lor în atelierul situat la mansarda, unde, într-o atmosfera rece și aerisită, au fost cioplite dându-li-se chipul și asemănarea unor cuvinte simple, rostite clar și cu fermitate, înșirate uniform și omogen, ca untul întins pe o felie proaspătă de pâine, cu un praf de sare deasupra, într-o exprimare a punctului de vedere demnă de luat în seamă.
Era deja joi. Mă îmbrăcasem în costumul de ski pe care îl aveam de doi ani. Eram hotărâtă să fentez pericolul încalzirii globale, mizând nu atât pe efectul cromat…

Realitate, realitate, dar să ştim şi noi!

-Să se renunţe, dracului, la repartitoarele astea! Da’ ce, eu sunt proasta scării? Să se calculeze la pauşal! După ce că îl am pe Marian bolnav, ţin caloriferele închise că nu mă ajung cu pensia, mănânc cartofi şi beau apă de la robinet, mai şi plătesc căa ăla de la opt, care are bani! Să plătească el, că el are bani, eu n-am.
-Capra vecinului….
-Ce capra vecinului, doamna Stoica? Doamna Stoica, trebuie să se facă ceva! Doamna Stoica, faceţi ceva!
Mă uităm la gura ei şi-mi imaginăm că trebuie să fi avut şi ea odată dinţi. Că odată a fost şi ea tânăra, că odată a fost şi ea copil. Mă uităm la buzele ei cum îi intrau în gură de câte ori se răstea la mine, stâlcind cuvintele pe care mai apoi le stropea în jurul ei, aidoma unui popă care-şi înmoaie pămătuful de busuioc în căzănelul portabil cu apă sfinţită cu scopul precis de a ţi-l scutura în cap, pe geamuri, pereţi şi, dacă se poate, în suflet.
-Doamna Dinu, nu mai ţipaţi la mine, vă rog…
-Dar cine sunteţi dumneavoastră, doamnă, ca să nu mai…

Must be...oh, but it is funny!

Imagine

Alchimie

Mirosul patrunzator al bicarbonatului de amoniu ii facu narile sa se revolte. Sari in picioare pregatit sa-i aplice invadatorului lovitura finala, inarmandu-se in acest scop, cu telul achizitionat de la IKEA. Nu-si putea aminti cand l-a cumparat, nu-si amintea sa-l fi mai folosit pana atunci, nu-si amintea decat formula chimica a bicarbonatului de sodiu: NaHCO3. Amintirea acesteia il bantuia inca de cand deschise prima oara ochii, imediat dupa Cadere. Il bantuia si-l chinuia, fiindca desi intuia ca ii va fi candva de ajutor, nu stia anume unde, cand si pentru ce. -De cate ori sa-ti spun ca la negresa nu se pune amoniu!? Ala se pune la prajitura foi cu crema de lamaie! La negresa se foloseste sodiu. Bicarbonat de sodiu! Sarea aia usor acida care, venita in contact cu zeama de lamaie, intra intr-un conflict de interese din a carui efervescenta, in castig iese doar negresa, intru pufosenia ei. Ah, diabolic aluat! Albul asta al fainii de grau, avid dupa albul laptelui de vaca, dupa spum…

Scurt circuit

Imagine