duminică, 22 ianuarie 2012

Teatrul de razboi


Aseara am fost la teatru. La teatru, de undeva de sus, Batrana Doamna isi afisa vizita, privindu-ne de la nivelul ochilor ei,  violet imblaniti pe deasupra si pe dedesubtul sprancenelor si salutandu-ne cu mana-i la fel de violet inmanusata. Poate o nuanta ceva mai luminata, nu zic nu.
De undeva de jos, Tanarul Protestatar ne binecuvanta cu dispretul lui: “Spectatori ati fost toata viata voastra, spectatori veti muri”. “Sorry, puisor, dar sunt prea batrana pentru un astfel de rol. L-am jucat deja acum 22 de ani, intr-un act de un inconstient voluntariat si implicare sociala. Am uitat replicile si, chiar daca suflerii imi soptesc acum de pe o parte si de pe cealalta a bulevardului, de pe trotoare ori televizoare, unica strigare ce-mi vine sa v-o strig, voua tuturor, si celor de sus si celor de jos, acum si aici, este asta: "JEMANFIS!”
La intrare.
La rugamintea d-nei B adresata d-lui S si la invitatia aceleiasi d-nei B adresata d-nei P, am revazut un déjà vu pe care il vazusem initial acum aproape doi ani, acum aproape un an. O comedie a la Stan si Bran, care, oricat de jemanfisist ai fi, tot reuseste sa-ti smulga un zambet. Sincer, onest si degenerat intr-un hohot de ras.
La iesire.
O tanara platita sa puna intrebari, cauta niste raspunsuri. Cat dai ca sa-ti raspund? Hmm!? Hmm ce? Ce hmm! Daca ti se pare firesc sa fii platit pentru a pune intrebari, in ce consta nefirescul situatiei de a pretinde niste bani pentru raspunsuri. In lumina reflectorului camerei de luat vederi, ca obiectiv, “Plugarul”, o carciumioara de cartier, loc de intalnire a rusticului cu urbanul, exact asa, ca in casa si ograda de vacanta a d-nei B, unde ATV-ul este in competitie cu calul, VAN-ul cu coviltirul carutei marca "Vestul Salbatic", cipsurile de la hipermarket, cu ouale de prepelita, gaina, curca si ikebana cu livada de meri, peri, pruni si gutui.
Amin.

11 comentarii: