Teatrul de razboi


Aseara am fost la teatru. La teatru, de undeva de sus, Batrana Doamna isi afisa vizita, privindu-ne de la nivelul ochilor ei,  violet imblaniti pe deasupra si pe dedesubtul sprancenelor si salutandu-ne cu mana-i la fel de violet inmanusata. Poate o nuanta ceva mai luminata, nu zic nu.
De undeva de jos, Tanarul Protestatar ne binecuvanta cu dispretul lui: “Spectatori ati fost toata viata voastra, spectatori veti muri”. “Sorry, puisor, dar sunt prea batrana pentru un astfel de rol. L-am jucat deja acum 22 de ani, intr-un act de un inconstient voluntariat si implicare sociala. Am uitat replicile si, chiar daca suflerii imi soptesc acum de pe o parte si de pe cealalta a bulevardului, de pe trotoare ori televizoare, unica strigare ce-mi vine sa v-o strig, voua tuturor, si celor de sus si celor de jos, acum si aici, este asta: "JEMANFIS!”
La intrare.
La rugamintea d-nei B adresata d-lui S si la invitatia aceleiasi d-nei B adresata d-nei P, am revazut un déjà vu pe care il vazusem initial acum aproape doi ani, acum aproape un an. O comedie a la Stan si Bran, care, oricat de jemanfisist ai fi, tot reuseste sa-ti smulga un zambet. Sincer, onest si degenerat intr-un hohot de ras.
La iesire.
O tanara platita sa puna intrebari, cauta niste raspunsuri. Cat dai ca sa-ti raspund? Hmm!? Hmm ce? Ce hmm! Daca ti se pare firesc sa fii platit pentru a pune intrebari, in ce consta nefirescul situatiei de a pretinde niste bani pentru raspunsuri. In lumina reflectorului camerei de luat vederi, ca obiectiv, “Plugarul”, o carciumioara de cartier, loc de intalnire a rusticului cu urbanul, exact asa, ca in casa si ograda de vacanta a d-nei B, unde ATV-ul este in competitie cu calul, VAN-ul cu coviltirul carutei marca "Vestul Salbatic", cipsurile de la hipermarket, cu ouale de prepelita, gaina, curca si ikebana cu livada de meri, peri, pruni si gutui.
Amin.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica