Multumescu-mi mie, Doamna

Visul meu cel mai visat, mai visat chiar si decat visul ala al tuturor fetelor, ala cu nunta ca-n povesti si pe care eu nici macar nu l-am visat, si in consecinta nici n-am avut nunta ca-n povesti, ci o nunta de poveste, ha ha, o secventa de viata rupta parca din "Razboiul de independenta", mai visat chiar decat visul ala al fetelor cu fat-frumosul calare pe un cal alb, visul meu cel mai visat a fost sa calatoresc.
Mi-am dorit atat de mult sa calatoresc incat nu credeam ca mi-l voi implini vreodata.
L-am visat, l-am trait, s-a implinit. Si chiar daca "un vis implinit este un vis care tradeaza", mai bine o suma de astfel de gustoase deziluzii, decat sa fiu eu tradatorul.
Mai dificil imi este sa pun unul nou in loc. Nu pentru ca nu mai cred in nimeni si nimic, fiindca tocmai necredinta a fost cea care m-a condus la implinire, deoarece credinta este cea care tradeaza, cea care iti adoarme spiritul, ti-l aresteaza, pune lacatul pe usa si azvarle cheia. Ci pentru ca am obosit de atata visat. Si pentru ca-mi interzic sa mai visez si pentru ceilalti. Eu vreau mai intai sa se implineasca si abia dupa aceea sa am la ce visa. Fiindca sunt constienta de faptul ca nimic nu este vesnic.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie