marți, 31 ianuarie 2012

Kontor


Mă tem că voi închide ochii pentru totdeauna, fără ca să știu și eu care este rostul sau sensul vieții pe acest pământ. Adevărul ăla ultim după care ne mințim cu toții că ne-am aventura căutându-l. Sau, dimpotrivă, minciuna cu cele mai lungi picioare de la ale cărei glezne nu ne putem ridica privirile sau, oricum, nu mai sus de genunchi.
În fine, era o vreme când, indiferent ce făceam, scriam ceva. Spălam rufe, scriam un sms. Întindeam rufe, scriam o odă dedicată sforilor. Sforilor și sorilor, dar niciodată carligului de rufe. E nedrept. E nedrept să știu nimic despre acest prețios obiect casnic, fără de care viața omului nu ar mai fi fost aceeași.
Nici măcar nu știu cine l-a inventat sau dacă aceasta epocală invenție este protejată de legea dreptului de proprietate. Până la urmă, cârligul de rufe este cel ce-a stat mereu între boarfa și bătaia vântului.
Ci, chiar dacă n-am crezut asta, iată c-a venit și ziua când, deși coșul meu de rufe (pe care fără dar și poate, îl pot numi al nostru) dădea pe dinafară de jegul rezultat din faptul de a fi viu, azi l-am trecut pe ignore. Gest ce m-a răsplătit aducându-mi în zori de zi, pe ecranul cerului de răsărit, imaginea unui Soare erect. “E Soarele de o suliță pe cer” Foarte tare! Aș zice chiar de două, având în vedere dimensiunea astrului.
Nu știu care este diferența dintre rechinul alb și cel albastru, probabil că cel albastru poate fi ușor confundat de la înălțimea d-lui Soare cu o pastilă de viagra, dar stiu acum, la cei 47 de ani ai mei și nuștiucâte milioane de ana a lui, că un domn Soare erect în zori de zi poate fi de o crunta inutilitate. Nu mi-a ajutat nici măcar să scot de la RADET avizul care să certifice faptul că birocrația s-a născut în România.
Doamna de la regie ne-a întrebat dacă vreunul dintre noi este președinte.
-Da' de unde? De unde atâția președinți? Noi suntem doar niște tâmpiți.
-Aveți împuternicire?
-Avem! Suntem niște tâmpiți cu ștampilă.
La GDF Suez a fost mai simplu. La GDF Suez totul devine posibil atunci când prezinți dovada unui cod de client. La GDF Suez nu există nume, nu există prenume, nu există carte, nu există parte doar pentru că toate acestea au fost cuprinse într-un cod de client.
Cu totul altfel stau lucrurile la APA NOVA, începând cu respectul bărbosului de la recepție clienți ce i-a atras acestuia calitatea de respectabil și până la masa de sticlă înconjurată de scaunele din hârtie, pe care te așezi atunci când vrei să scrii despre ce te doare…mă doare dragonul de apa al poetului, nah!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu