Si capra si varza si diavolul tasmanian

Ieri am fost la targul de dulciuri de la Hanul lui Manuc. Un fiasco. Nu ma plang de faptul ca nu m-am tinut de cuvant si ca m-am imbracat in iarna, desi era clar o zi de primavara. Nu ma plang nici de faptul ca intotdeauna se intampla ceea ce odata mi-am dorit, dar degeaba se intampla atunci cand deja nu mai ma intereseaza, pentru ca daca nu e cand vreau eu, degeaba se mai intampla. Intamplarile astea sunt defazate rau de tot. Nu ma plang decat de totala lipsa de imaginatie a producatorilor de dulciuri hand made. Astia n-au in cap decat forme geometrice regulate si dulce: patrat, triunghi, cerc, cub, paralelipiped, con, trapez, piramida si sfera.
Da, stiu, nu forma o face pe placinta, ci fondul, dar habar n-am de ce, fondul de mar copt si dovleac, cacao si stafide, rahat si alune, nuci, fistic si vanilie, ieri m-au lasat rece. De fapt, indiferenta, fiindca n-ar fi fost rau sa ma racoreasca nitel, la cat de cald imi era.
Bine ca, in drum spre han, ieri am intrat la Sala Dalles, de unde mi-am luat niste chestiute. Niste chestiute mici, ce nu sunt de mancare. Dar tin de foame. Si mai tin si de echilibru, fiindca abia acum am inteles de ce sufletele mici isi inalta temple sau zgarie nori sau catedrale ori au peste patru mii de prieteni pe facebook :)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie