Plictis

un fel de supa la plic...
Zilele acestea virtualul este ca un amant care-si petrece sarbatorile cu familia si te lasa cu buza umflata. M-as enerva fiindca am scris prostia asta, daca nu m-ar plesni rasul.
Spuneam undeva, candva, ca anul acesta a fost anul in care s-a ales praful. 2011 a fost exact asa, ca si cozonacul rotund din cosul de Craciun de la Mega Image. Se scoate din cutie, se desface punga, se deschide plicul de zahar vanilat si se pudreaza. Excesul de zahar praf iti dauneaza doar daca esti o catea pofticioasa pe nume Minnie.
Hapciu!
Restul se rupe, se musca, se mesteca, se inghite, se linge pe buze, se trece prin trup cu sufletul unui vin alb demidulce-sec la Joker-se da afara numai ce nu s-a depus de jurimprejurul taliei, de parca nu aveai si asa niste centimetri in plus de inspiratie.

Anul a-nceput cu luna aprilie, luna cand m-am dezbracat de realitate si m-am imbracat in ochii inimii mele, unde totul este un rai. S-a sfarsit cu luna august, luna cand, timp de patru zile si patru nopti am fost eu, asa cum nu mai fusesem pana atunci, intr-o realitate a libertatii pe care n-o mai traisem si probabil ca n-o voi mai trai niciodata.
Si, pana la urma, lupta cu plictisul tine de foame.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie