joi, 22 decembrie 2011

Fapta


Poate ca tot ce vrei este sa-ti vezi de viata ta. Poate ca nu realizezi ca vrand asta, vrei imposibilul, cata vreme viata ta nu este viata ta, ci viata noastra. Poate ca la un anumit moment dat, in viata ta intra o masina. Bine, in sensul bun, acela de a-ti cumpara o masina de familie. Pe care nu ai unde s-o parchezi. Poate ca ceea ce parea a fi un castig, s-a dovedit a fi o bataie de cap, o vanatoare, o intrecere in care tinta este sa fii “primul sosit”. Ajungi primul, parchezi masina si apoi iti petreci seara si noaptea in familie.
Peste noapte ninge. Dimineata cobori, dai zapada, pleci la servici. Seara gasesti locul ocupat de un “prim sosit”. Locul pregatit de tine, de cu de dimineata.
Ce e de facut? Nimic. Asta e.
Si totusi…vine o zi cand iti spui ca este cazul sa-ti fortezi norocul. Asta nu inseamna neaparat sa cumperi un bilet la 6 din 49, sa te rogi sa iei potul cel mare, si sa pleci cat mai departe de orasul asta infect, de tara asta de cacat, sa-ti faci casa ta, garajul tau, gradina ta. Este suficient sa incepi cu o cerere pentru un loc de parcare. Pai nu avem, sunt toate date celor dintai sositi. Da, dar pe de alta parte, eu imi parchez masina pe un loc fara plata, neamenajat ca parcare. Dar care poate fi. Vreau locul meu de parcare si sunt dispusa sa platesc pentru acest confort. Nu stim, vedem, inaintam cererea dvs. la Primaria Capitalei. Dumnealor decid. Faceti o schita. Pai nu ma pricep la desen. Incercati, fara schita dvs. nu primim cererea. 
  - - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - -
 /1/2/3/4/5/6/7/8/9/10/11/12/13/./././35
 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
“Va aducem  la cunostinta ca cererea dvs s-a aprobat”…asa am citit eu ceea ce lucratorii de la ADP 6 au desenat pe asfalt, cu vopsea galbena, reusita pentru care nu ma asteptam sa primesc multumiri, dar nici reprosuri din partea “batranilor” cum ca ei acum trebuie sa plateasca pentru acest privilegiu, un privilegiu pe care il pretindeau ca drept al primului sosit. Gratuit, desigur.

Poate ca tot ce vrei este sa-ti vezi de viata ta. Si tocmai de aceea refuzi sa mai traiesti intr-un blog al carei intrari poate fi confundata cu o pestera. Dar nu ai bani sa pleci, pentru ca desi ai jucat, nu ai castigat la loto. Si atunci iti fortezi norocul, convocand o sedinta cu locatarii. Primii sositi iti dau in cap, dar tu, incapatanat fiind, reusesti pana la urma sa-i convingi. Se strang bani, te duci si cumperi gresie si faianta, lampi noi, robineti, mai dai bani de la tine ca, slava domnului, nu saracesti din asta, si transformi intrarea in bloc intr-o casa de om, pe care un biped ratacit continua s-o confunde cu wc-ul, cu o tabla de scris, cu pizda lu tacsu.

Bun, poate ca tot ce vrei este sa-ti vezi de viata ta, dar fiindca viata ta este a noastra, hotarasti intr-o buna zi ca este cazul sa te implici. Si te hotarasti sa fii sef, ca altfel nu se mai poate. Poate ca sa fii seful sefilor este ultima dorinta pe care ai avut-o in viata, la care nici nu ai visat. Poate ca hotarand sa fii seful sefilor este o decizie care iti complica viata, dar care este unica solutie, fiindca unicul om in care mai ai puterea sa crezi, esti tu. De aceea si pentru ca te-ai saturat de micimea marelui asa cum te-ai saturat de marimea micului.

7 comentarii:

  1. Lasă năcazurile și sărbători faine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea, felictari pentru parcare si sa stii ca intrarea in blogul tau este atat de uimitoare ca m-am sters pe picioare. Nu te obisnui cu asta, ca eu nu obisnuiesc! :P

    RăspundețiȘtergere
  3. ha, ha, am scis blog :))))
    Bine ai intrat in viata mea la blog :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă viața care nu-ți aparține te vrea șef, asta e, devii șef...

    RăspundețiȘtergere