sâmbătă, 31 decembrie 2011

"Si mana cupa i se facu"

...de pe facebook

"CHARLIE CHAPLIN: "Am iertat greseli de neiertat, am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat. Am actionat din impuls, am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam incapabili sa ma dezamageasca, insa am dezamagit si eu oameni. Am tinut pe cate cineva in brate pentru a-l proteja. Am ras cand nu trebuia.... Mi-am facut prieteni vesnici. Am iubit si am raspuns iubirii, dar am fost si refuzat. Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc. Am strigat si am sarit de atata fericire, am trait pentru dragoste si am facut promisiuni de vesnicie, dar mi-am frant inima de atatea ori! Am plans ascultand muzica sau privind fotografii. Am telefonat doar pentru a auzi un glas, m-am indragostit de un suras. Am crezut ca mor de atata nostalgie. Mi-a fost frica ca voi pierde un om deosebit (pe care in final l-am si pierdut)... dar am supravietuit. Si traiesc inca! Si viata, nu mi-o irosesc... si nici tu nu trebuie sa ti-o irosesti. Traieste! Ceea ce este cu adevarat bine, este de a te lupta cu convingere, de a imbratisa viata si a trai cu pasiune, de a pierde cu demnitate si a invinge cu indrazneala, pentru ca lumea apartine aceluia care indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi insignifianta."

Ia-o tu pe toata, fiindca intr-o lume a viiilor, mortii detin suprematia cuvantului. Si poate ca nu asta ti-a fost  intentia, dar hai sa-ti spun cum vad eu "Goana dupa aur".. din tot zgomotul, din toata galagia si zarva iesite pe gura omeneasca, din toate timpurile si de pretutindeni, organul meu de receptie, transformat, de voie, de nevoie, intr-o cupa de excavator, a sapat, a cernut, a spalat si a pus deoparte, in banca de identitate, un fir de recunoastere si recunostinta. 


joi, 29 decembrie 2011

Plictis

un fel de supa la plic...
Zilele acestea virtualul este ca un amant care-si petrece sarbatorile cu familia si te lasa cu buza umflata. M-as enerva fiindca am scris prostia asta, daca nu m-ar plesni rasul.
Spuneam undeva, candva, ca anul acesta a fost anul in care s-a ales praful. 2011 a fost exact asa, ca si cozonacul rotund din cosul de Craciun de la Mega Image. Se scoate din cutie, se desface punga, se deschide plicul de zahar vanilat si se pudreaza. Excesul de zahar praf iti dauneaza doar daca esti o catea pofticioasa pe nume Minnie.
Hapciu!
Restul se rupe, se musca, se mesteca, se inghite, se linge pe buze, se trece prin trup cu sufletul unui vin alb demidulce-sec la Joker-se da afara numai ce nu s-a depus de jurimprejurul taliei, de parca nu aveai si asa niste centimetri in plus de inspiratie.

Anul a-nceput cu luna aprilie, luna cand m-am dezbracat de realitate si m-am imbracat in ochii inimii mele, unde totul este un rai. S-a sfarsit cu luna august, luna cand, timp de patru zile si patru nopti am fost eu, asa cum nu mai fusesem pana atunci, intr-o realitate a libertatii pe care n-o mai traisem si probabil ca n-o voi mai trai niciodata.
Si, pana la urma, lupta cu plictisul tine de foame.


miercuri, 28 decembrie 2011

marți, 27 decembrie 2011

Nou

toate's vechi.
detaliu:
in ciuda tuturor greutatilor, noi suntem o familie. ne petrecem fiecare zi impreuna si, chiar daca nu respectam orele de masa, chiar daca mai facem exces de sare, zahar si grasimi, de tutun si alcool, chiar daca ne mai administram cate un paracetamol fara sfatul medicului, chiar daca vorba lui florin chilian, noi totusi am ales ca ziua unanim recunoscuta ca fiind craciunul ori pastele ori sfantul asteapta, s-o petrecem altfel:
16 ani la 16 ani, 19 ani la 19 ani, si separat 46, 48.
ceea ce este o bucurie, fiindca si 16 si 19 au avut libertatea de a alege. nu si pentru 46-48, care au avut de dat pe chestia asta niste note explicative la restul lumii de 44-50, inclusiv la 16-20 care au ales sa joace scrabble cu dex-ul pe masa. in fine.
in noaptea de 24 spre 25 decembrie, pe cer au stralucit doi luceferi. la fel si asta noapte, imediat dupa ce l-am votat ca voce a Romaniei, pe Stefan Stan.
nu pot sa cred ca am facut asta.


vineri, 23 decembrie 2011

Anul

Eu sunt ca planeta, in zona ei temperata. Iarna imbatranesc. Cel mai batrana am fost joi. De ieri am inceput sa intineresc. Daca ai sa ma vezi pe strada, ai sa ma confunzi cu un tei sau cu un castan sau cu un platan. Si cum foioasele nu se fardeaza, nu ma mai fardez nici eu. Imi mai mangai din cand in cand cate un rid cu un strop de ulei de masline parfumat cu bergamota sau portocala. Si pentru ca nu pot sa tic-tac, mai rontai din cand in cand, cate un cuisor sau scortisoara. Da, da, stiu ca sunt de import, dar sunt piesa ce completeaza puzzle-ul iernii mele, care a fost candva toamna, care a fost candva, vara si va fi iar primavara.
Nu pot sa tic-tac pentru ca foioasele nu tac. Planeta nu tace, pentru ca tacerea ei nu este de aur. Planeta canta, plange, rade, si danseaza. Iar unicul moment unde tacerea cuvantului este pretioasa, e atunci cand te iubesti cu soarele. El, din susul cerului lui si ea, din josul ei, unde s-a facut una cu nisipul de pe plaja. Dar nici tacerea asta nu poate sa tina o vesnicie, fiindca auzi la un moment dat glasul ierbii, de te cheama la umbra unui copac si la apa dulce.


joi, 22 decembrie 2011

Fapta


Poate ca tot ce vrei este sa-ti vezi de viata ta. Poate ca nu realizezi ca vrand asta, vrei imposibilul, cata vreme viata ta nu este viata ta, ci viata noastra. Poate ca la un anumit moment dat, in viata ta intra o masina. Bine, in sensul bun, acela de a-ti cumpara o masina de familie. Pe care nu ai unde s-o parchezi. Poate ca ceea ce parea a fi un castig, s-a dovedit a fi o bataie de cap, o vanatoare, o intrecere in care tinta este sa fii “primul sosit”. Ajungi primul, parchezi masina si apoi iti petreci seara si noaptea in familie.
Peste noapte ninge. Dimineata cobori, dai zapada, pleci la servici. Seara gasesti locul ocupat de un “prim sosit”. Locul pregatit de tine, de cu de dimineata.
Ce e de facut? Nimic. Asta e.
Si totusi…vine o zi cand iti spui ca este cazul sa-ti fortezi norocul. Asta nu inseamna neaparat sa cumperi un bilet la 6 din 49, sa te rogi sa iei potul cel mare, si sa pleci cat mai departe de orasul asta infect, de tara asta de cacat, sa-ti faci casa ta, garajul tau, gradina ta. Este suficient sa incepi cu o cerere pentru un loc de parcare. Pai nu avem, sunt toate date celor dintai sositi. Da, dar pe de alta parte, eu imi parchez masina pe un loc fara plata, neamenajat ca parcare. Dar care poate fi. Vreau locul meu de parcare si sunt dispusa sa platesc pentru acest confort. Nu stim, vedem, inaintam cererea dvs. la Primaria Capitalei. Dumnealor decid. Faceti o schita. Pai nu ma pricep la desen. Incercati, fara schita dvs. nu primim cererea. 
  - - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - -
 /1/2/3/4/5/6/7/8/9/10/11/12/13/./././35
 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
“Va aducem  la cunostinta ca cererea dvs s-a aprobat”…asa am citit eu ceea ce lucratorii de la ADP 6 au desenat pe asfalt, cu vopsea galbena, reusita pentru care nu ma asteptam sa primesc multumiri, dar nici reprosuri din partea “batranilor” cum ca ei acum trebuie sa plateasca pentru acest privilegiu, un privilegiu pe care il pretindeau ca drept al primului sosit. Gratuit, desigur.

Poate ca tot ce vrei este sa-ti vezi de viata ta. Si tocmai de aceea refuzi sa mai traiesti intr-un blog al carei intrari poate fi confundata cu o pestera. Dar nu ai bani sa pleci, pentru ca desi ai jucat, nu ai castigat la loto. Si atunci iti fortezi norocul, convocand o sedinta cu locatarii. Primii sositi iti dau in cap, dar tu, incapatanat fiind, reusesti pana la urma sa-i convingi. Se strang bani, te duci si cumperi gresie si faianta, lampi noi, robineti, mai dai bani de la tine ca, slava domnului, nu saracesti din asta, si transformi intrarea in bloc intr-o casa de om, pe care un biped ratacit continua s-o confunde cu wc-ul, cu o tabla de scris, cu pizda lu tacsu.

Bun, poate ca tot ce vrei este sa-ti vezi de viata ta, dar fiindca viata ta este a noastra, hotarasti intr-o buna zi ca este cazul sa te implici. Si te hotarasti sa fii sef, ca altfel nu se mai poate. Poate ca sa fii seful sefilor este ultima dorinta pe care ai avut-o in viata, la care nici nu ai visat. Poate ca hotarand sa fii seful sefilor este o decizie care iti complica viata, dar care este unica solutie, fiindca unicul om in care mai ai puterea sa crezi, esti tu. De aceea si pentru ca te-ai saturat de micimea marelui asa cum te-ai saturat de marimea micului.

miercuri, 21 decembrie 2011

Tihamer Becze

Tanarul sportiv are potential. Are tupeu, ambitie, obraznicie si da dovada de fair play. Glumesc, fair play exista in lumea asta asa cum exista mos craciun, iepurasul de paste si zana maseluta. Dar are potential. Tanarul acesta are toate sansele sa ajunga Presedintele Romaniei, iar colegii lui de echipa, guvernul.
Se spune ca atunci cand vrei sa scapi de un ins incomod, cel mai intelept este sa-l avansezi, nu sa-l concediezi. Ii dai exact ce-si cere si-l lasi sa-si puna in valoare superioritatea targhetului de a face din Romania, Ungaria. Bine, initial din Tinutul Secuiesc, dar fiindca acesta se gaseste in centrul Romaniei, e posibil sa se ia, sa se raspandeasca ca o molima. Ma gandesc ca e suficient sa insamantezi o samanta se asfalt, ca azi sa rasara un drum, maine o autostrada, fiindca nu cred eu ca au descoperit secuii secretul teleportarii. Nu cred, fiindca, pe de-o parte, daca l-ar fi descoperit, i-as fi putut confunda cu Nicola Tesla, iar pe de alta parte, daca ar fi descoperit secretul teleportarii, se presupune ca ar fi descoperit pana acum si celelalte secrete ale portantei, importantei, comportamentului, deoarece samanta de scandal este doar o samanta de scandal. Si nici n-am nici o problema daca se muta capitala la Budapesta.
S-ar putea ca tanarul hocheist chiar sa reuseasca si apoi, zau daca nu-i pacat sa sufoci superioritatea cu mediocritate. Fiindca ma gandesc eu asa, ca daca ar fi avut blog pe blogspot, sigur nu s-ar fi simtit futut de cuvant. Hai o propozitie. Hai o fraza, doua:)



luni, 19 decembrie 2011

Cronologic

vorbind, ceea ce doream sa spun prin asta: "daca vrei, poti sa mai e si dupa cum vreau noi :)", a fost ca, pentru a ajunge la implinire, profetia a trebuit sa astept pana cand tehno-unde-le i-a creat posibilitatea lui om sa mut muntii. Adica, pe bune acu', ce beneficiu as fi avut eu din a muta muntii in oras, cand si asa traficul urban este supraaglomerat?! Mai bine ma duc eu la munte.




duminică, 18 decembrie 2011

Vinul dupa bere

Poza din albulmul "Drumul Vinului".



Eu cred ca astia care fac filme cu parbrize si brazi pun ceva in ele, ca am visat despre ei de doo ori ca sunt gazde bune. Bine, a doua oara mai bune ca prima, dar, in esenta, bune :)

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Respect

Scrisesem eu aici, ca raspuns la intrebare, ca pe chilotii unuia nascut in Sulina ma astept sa scrie respect, de doua ori respect. Ma rog, de doua ori, cu intelesul de huge, gandind eu ca marimea conteaza, fiindca daca te stii inzestrat, vorba aceea, "ai cu ce", in sensul ca, nu neaparat poti face fata oricarei provocari, dar ca te poti ridica la nivelul propriilor tale provocari si infrunta ceea ce tu ai generat. Dar, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Ceea ce m-a determinat sa-mi schimb complet acceptiunea cu privire la respectabil.
So, respectabil va fi artistul care va spune:
"Multumesc, dar nu, multumesc! Daca in intreaga mea cariera, prin creatia mea, prin ceea ce sunt, prin jocul meu, am reusit sa va aduc un zambet pe chip, sa va smulg o lacrima, sa va trezesc un gand, o idee, un impuls, inseamna ca nu a fost degeaba.
Celor carora le-am gresit, le cer iertare, dar nu ma pedepsiti calcandu-mi numele in picioare. Este totusi un nume de om, nu o piatra cubica, nu un mozaic, nu o gresie, nu o smoala".

vineri, 16 decembrie 2011

Reclama, sufletul comerțului

Eu vreau să cumpăr ce nu are Orange de vânzare! Oare de unde pot cumpăra: de la băcănie, de la măcelarie, de la florărie, de la plafar, de la piața de legume și fructe, de la librărie, de la cofetărie, de la mercerie, de la confecții și încălțămine, de la magazinul de mobilă și decorațiuni interioare, de la marochinărie, de la brutărie, de unde? Nu știu. Știu doar că vreau să cumpăr ce nu are Orange de vânzare. Uite, vezi...






joi, 15 decembrie 2011

Frustrare

S-a tot pomenit cu doua postari mai jos, la "Click", cuvantul frustrare, printre comentarii. Initial n-am avut in intentie a discuta despre acest subiect, dar m-am razgandit. M-am razgandit pentru ca frustrati suntem toti. Toti suntem niste frustrati. Blogul asta al meu este un tipat, un urlet, un strigat de frustrare.
Nu este nici o rusine, fiindca frustrarea nu este o rusine, frustrarea este o durere.
O durere cu atat mai mare, cu cat a fost cauzata de cei pe care i-ai iubit, in care ai crezut, pe care i-ai respectat, in care ti-ai pus sperantele. Ori cei pomeniti in fraza precedenta nu sunt virtuali, sunt reali si sunt ai fiecaruia dintre noi.
Arta sau talentul sau forta este sa nu-ti versi frustrarile la intamplare, asa cum ti-ai sufla mucii sau ai flegma pe strada, pentru ca nu ti-a cumparat ma-ta strada pe post de batista. Si nici tac-tu. Si nici WC. Pentru ca atata timp cat eu imi permit luxul de a ma autocontrola astfel incat sa nu ma asez pe vine, langa un pom ca sa ma pis pe strada, am impresia ca si tu te poti mentine la statutul de om, pana ajungi la o toaleta. Iar daca alegi sa fii animal, fiindca, cine stie, este profitabil, atunci fii animal, dar retine ca nici ura si nici frustrarea nu sunt instincte animalice, ci sentimente umane.
E simplu sa alegi ce vrei sa fii. E la fel de simplu ca atunci cand alegi sa fii pitic intre filele unei carti, decat sa alegi sa te identifici cu mugetul unui copil cu ochii larg deschisi, ca doi sori.
Arta, talentul si forta, daca le ai de partea ta, le intorci impotriva celor ce au fost cauza frustrarilor tale. Sau ii ierti. Pur si simplu. Pentru ca inapoi nu te poti intoarce si nu poti schimba ce-a fost, DAR poti alege ce sa fie, a fi, este.

Edit (Piaf :)): Cheia in cuvant fiind "vegeta", se poate, cred eu, a fi adaptata  noilor conditii geostrategice, zicala populara conform careia nu conteaza ce bagi pe gaura cheii, ci ce-ti iese din gaura cheii. Sol.

miercuri, 14 decembrie 2011

Daca va fi gasit vinovat

Pe cat de tare m-a revoltat stirea despre "Mihaela, tigresa mea fugita, prinsa si impuscata", pe atat de copios m-am distrat citind stirea despre "Anonima de miercuri, cu nume de cod pinguina". 
O data in aproape 20 de milioane de vieti i s-a ivit ocazia vanatorului mioritic sa-si dovedeasca, sa-si puna in valoare calitatea de forma superioara de viata pe Terra, si care mai mult ca sigur ca nu a fost nativa ci una dobandita prin educatie, iar el si-a irosit-o, fie pentru ca si-a satisfacut efervescenta hormonala, fie pentru ca si-a pierdut controlul pe fondul groazei ce l-a cuprins la gandul ca ar putea fi pus, chiar asa, la locul lui.
Fiindca arma mortala din dotare nu i-a fost inzestrare odata cu nasterea ci a fost un accesoriu inventat de omul ce s-a lasat astfel pierdut de propriul complex de inferioritate.
Iata ca in confruntarea dintre Siberianul de Poplaca, vorba d-nei Lelia Munteanu, si "ecce homo", cel din urma este si ultimul, cel ce a ingropat turma. Deoarece coincidenta, sau poate intamplarea, a facut ca evenimentul sa se petreaca in Imparatia berbecilor, branza de Sibiu fiind unanim recunoscuta ca fiind marea branza. La fel de cunoscuta ca Mazare, viezure, varza. Ceea ce ma duce cu gandul la Bruxelles.

luni, 12 decembrie 2011

Ziua buna

In saptamana ce tocmai s-a incheiat, Scrisoare pentru un prieten a fost "invocata" de cautatorii google de unsprezece ori, din totalul de 29 de accesari de pana acum. Da, stiu, si mie imi place mult scrisoarea pe care i-am scris-o necunoscutului, imaginarului meu prieten.
Cred ca n-o sa ma fac niciodata mare, in ciuda faptului ca ieri, desi nu asta imi propusesem, m-am deplasat in timp si spatiu, doar ca sa ma despart de mine, de nimicul ce ma bantuia, de tot ce-ar fi putut fi si nu a fost. Bun sau Rau. Ma gandesc, acum, chiar daca suna ca o resemnare, ca bunul ala dupa care tanjeam si nu s-a implinit, a fost compensat cu raul ala care astfel m-a iertat :)


duminică, 11 decembrie 2011

"Snatch" :)

oretarzii spunea...
Hmmm, norocos om!!!
Personal sustin "nu eşti beat câtă vreme poţi st întins pe podea fără să te sprijini".

Vedere

Nu stiu ce-si doreste un barbat, de ziua lui.
Sa fie un munte de prietenie:)


Sa fie libertate :)


Sa fie de unde sa aleaga atunci cand simte nevoia sa-si limiteze libertatea la o clipa de concret. Fiindca stii si tu foarte bine ca si timpul si spatiul, la fel de bine cum se comprima, se si dilata :)



Sa fie cerb (unde b=titudini, ca sufix) :)))


Hei, om, sa-ti fie cum vrei tu, cand vrei tu, unde vrei tu, cu cine vrei tu si, mai presus de toate acestea, sa stii ce vrei, sa vrei sa stii.

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Imagine

Asta este o chestie pentru care camerista de la hotel si-a luat un bacsis gras si despre care amica mea, I., a spus ca ce catelus dragut, fapt ce initial  mi-a stimulat dorinta de a o lua peste picior spunandu-i ca ea cu un catelus d'asta a facut-o pe fie-sa. Bine, nu cu unul, de la mama si de la tata lui, de plus, da', pana la urma, ca si cum ar fi. Dar daca la patruzeci si ai ei de viata si dumnezeustie cati de casnicie nu s-a prins de schema, m-am limitat la a-i scrie aici, in blog, ca poate citeste, si sa-i transmit ca barza este o pasare calatoare, barzoii au fost candva caini de vanatoare, pe care iubitorii de animale i-au transformat in caini folositi pentru companie, sau pentru spectacole si in diferite prezentari, fiindca este, pana la urma, un caine pentru care se organizeaza show-uri si cursuri de ingrijire speciale, frumusetea sa atragand multi iubitori de animale, iar barzaunele este doar in capul ei.
Domnilor si Doamnelor, chestia :


Si chestia in prim plan:

In planul secund a fost ca a doua zi camerista si-a facut socotelile spunandu-si ca daca ne-a placut asa mult catelusul, ne-o placea si un elefantel, fata si profil :)











Zece, care-i si intrece

Dintre Alien si Predator mie cel mai mult si mai mult imi place Arnold Schwarzenegger. Si mai mult decat el, imi place Bruce Willis. Dar nu in Die Hard, ca sa-i spuna el lui mutu’ ca un om poate avea o asemenea invincibilitate fizica. Invincibilitatea unui om este de cu totul si cu totul alta natura, total nemateriala (ca si nemurirea acestuia). Eu l-am iubit pe Bruce Willis in “Maddie si David”. Aia da vanatoare care te poate pune pe butuci! Dupa parerea mea, Maddie nu a fost decat o mare toanta, dar parca ce, conteaza parerea mea?
Singura care stie daca a meritat este doar Demi Moore, care zburda precum un fluture cat a facut pereche cu Ashton Kutcher, si asta tot un “zburator de zburator”.
Cat despre alienate/alienati de toate neamurile de alieni, adio si un praz verde.
Predatorii, in schimb, sunt cei care preadau mai departe din preaplinul lor. Sigur ca acest preaplin poate fi de mai multe valente. Cum zicea si Omul cu Sobolani, cand canta despre fantomele care joaca sah cu sufletul sau.
Eu cred ca de fapt nu este vorba de altceva, in cazul fiecaruia dintre noi, decat despre chemarea strabunilor si despre cum invatam sa-i punem la respect, sa devenim niste liberi arbitri care sa vegheze asupra propriului eu (suflet, spirit, minte, trup) si sa nu le permitem sa ajunga vreodata a juca tontoroiul in mintile noastre.
Ma mai uit la televizor, mai citesc anumite carti, mai vizionez anumite filme, mai merg la teatru. Nu mi-a fost dat sa vad in viata reala demoni, fantome si alte aratari, asa cum am vazut in diferitele creatii artistice sau in documentare in care tot mai multi oameni de stiinta incearca din rasputeri sa le dovedeasca existenta. Singura senzatie reala pe care am trait-o, in legatura cu acestea, a fost frica organica fata de o eventuala intalnire cu un astfel de demon ori fantoma si care nu a fost decat o frica indusa prin imagini. Nu incerc sa descriu acum o astfel de senzatie, cert este ca ea a fost intr-atat de intensa, incat m-a facut din om-neom.
Si cu toate acestea, nu a dus la aparitia concreta a niciunei astfel de aratari, daca este sa definesc concretul ca fiind de aceeasi parte a oglinzii, cea unde ma gasesc eu. Si, recunosc acum, ca indemnul lui Jim de a trece de partea cealalta a fost intr-atat de ispititor, incat m-a determinat sa-mi fortez limita, inspirata fiind de Nicolas si de reteta iesirii lui din colivie. Si ca aceasta aventura a cunoasterii s-a soldat cu surprize, surprize, fiindca odata cu primul astfel de pas, mi-am reintregit imaginea in unul si acelasi zambet tamp, afisat pe fata-mi ridata, sub cele doua cearcane-ochi....Si cu asta, Dorian Gray, sau poate Oscar Wilde, se poate simti razbunat. Bine, dupa o astfel de experienta, as fi putut ceda psihic si iremediabil, doar daca m-as fi lasat prada intrebarii retorice "De ce un scriitor pe care nu l-am citit niciodata?" si "who the fuck is Dorian Gray?"
Dar n-am cedat psihic in timp real, ci doar in spatiul virtual, unde ma pot schizofreniza oricat, oricand, oricum, oripanaunde? pana la ultimul .com, com de la completare, fiindca nu despre competitie este vorba, ci despre completare, si completarea asta trebuie sa aiba la baza un consimtamant, cate unul de caciula, altfel...coada calului in varful dealului.
Alta poveste este, insa, cu visele din timpul noptii. In aceste vise da, am avut cele mai stranii sau placute sau infioratoare sau dulci sau senzuale sau erotice sau infricosatoare sau enervante sau incredibile intalniri cu astfel de “aparitii”. Acuma nu stiu daca demonii au fost cei  ce mi-au invadat mie visele, ori eu am fost cea ce le-am invadat pe ale lor. Nu stiu si nici nu vreau sa stiu, fiindca tot ceea ce conteaza este acea prima alegere pe care am facut-o, pentru ca "prima data" este unica, la fel ca alegerea pe care am facut-o prima data. In rest, tot dupaaceul intra la "altele". "Altele" asezate frumos, organizat pe sertare, rafturi si polite, de unde, atunci cand le duc dorul, ori poate le simt lipsa, stiu sa le aleg.
Si pentru ca iscusinta sau talentul nu stau in arta de a lega cuvinte, de a le scrie, de a le rosti, ci de a jongla cu cele trei realitati, aducandu-le pe toate in unul si acelasi echilibru.

Tarim toti pe aceasta planeta. Doar ca unii oameni sunt extrem de terriei, mult prea strans legati de materie si material (din mijlocul carora s-au nascut pradatorii), altii sunt mult prea aerieni, altii sunt mult prea spiritisti, altii sunt mult prea spirituali iar altii sunt adevarati extraterestri, ori acestia sunt cei ce au reusit performanta de a ramane niste aerieni-visatori-idealisti, dar cu picioarele pe pamant si pe care, zic eu in nestiinta mea, viitorul ii asteapta cu bratele deschise.
Viitorul care deja a inceput, odata cu acea prima alegere.

vineri, 9 decembrie 2011

Vineri, 9

"Cand umbra imi vorbeste, e cam ca atunci cand iti rasuna o melodie in cap: nu exista niciun muzicant, insa auzi totul intr-un mod atat de real, incat ai putea jura ca langa tine canta o orchestra nevazuta. Efectul este exact acelasi".
Marc Levy, Hotul de umbre :)

joi, 8 decembrie 2011

Tocanita

"Stii, lucrul de care dragostea are cea mai mare nevoie este imaginatia. Trebuie ca fiecare sa-l inventeze-cu toata forta imaginatiei sale-pe celalalt si sa nu-i cedeze realitatii nicio palma de teren. Ei, si atunci cand cele doua imaginatii se intalnesc...nu exista nimic mai frumos pe lume."
Romain Gary
Nu stiu cine este Romain Gary, dar mi-ar placea sa ma intalnesc cu el. Sper ca este un El si nu o Ea :) Nu stiu cine este si probabil ca nu voi sti si nici ca as fi stiut, daca aseara nu as fi deschis cartea lui Mark Levy care, imediat dupa ce-i pomenea pe Pauline, Louis si Georges, il cita pe William Shakespeare spunand ca "Exista oameni care nu imbratiseaza decat umbre; acestia nu cunosc decat umbra fericirii.", m-a condus pana la concluzia ca da, asa este, in dragoste solutia este imaginatia.
Aici s-a rupt filmul, fiindca mi-as fi dorit sa ma ajute sa inteleg ce este de facut, in situatia in care ajungi sa-ti imaginezi tu si pentru celalalt, fiindca celalalt este total lipsit de imaginatie sau ca-si imagineaza lucruri inimaginabile sau ca imaginarul imagologic al acestuia se invarte in jurul cozii sau bate pasul pe loc sau da bir cu fugitii sau...
In fine, aceasta postare nu se doreste a fi una dedicata frustrarilor mele, fiindca frustrarile de genul acesta isi pierd suportul atunci cand intelegi ca de tine depinde totul si ca "Umbra lui Mircea la Cozia" cade in sarcina lui Grigore Alexandrescu, a profei de romana si a ministrului invatamantului, fiindca pedofilia este doar un aspect (e drept, ca cel mai jegos cu putinta) al sumei abuzurilor la care sunt suspusi copiii de catre "mosi".

Ingredient :)

marți, 6 decembrie 2011

In faptul serii

Voiam sa trec pe la Radu sa-i spun, doar asa, ca fapt divers, ca jderul este moneda croata. Kuna, pe limba lor. Ma rog, nu neaparat sa-i spun, ca poate stia si el, dar sa-l intreb daca stie despre jder ca e kuna, moneda aia pe care o dadeam noi la schimb, pe bere, cand am fost in Pula.
Dar, pana sa ajung la Radu, am citit la Varaton ceva  despre "multi si prosti", pe care, in contextul subiectului abordat de el, i-as numi, mai degraba decat prosti, comozi, lenesi, amatori de mura-n gura. Acuma, nah, si manipulatorii astia doar nu sunt Isus Cristos, sa umble ei cu miere si sa  nu se linga pe degete, nu? Si nici macar nu cred ca o fac cu rea intentie, ca doar nici religiile si nici doctrinele politice n-au fatat omul nou cu intentii rele, nu? Ei au explicat pe limba celor multi si lenesi (prea lenesi pentru a porni in aventura cunoasterii, cautand sa descopere lumea, sa inteleaga, sa se inteleaga si sa-si explice lor insile) despre cum vad ei lumea, viata, societatea, despre ceea ce cred ei, despre convingerile lor. Unii au fost chiar foarte convingatori. Asa ca....
Acuma sa ma ierte Sfbacterie ca am facut din blogul lui un loc de pelerinaj mai ceva ca podul Basarab :)

"The Invasion", apropos de "scoala, gazda, nu dormi!":)

Deci da

S-a intamplat. S-a petrecut minunea aia care nu tine trei zile, ci pret de un click.
De opt luni scriu, de sapte desenez, de sase tin, de cinci decembrie, de patru meditez, de trei ori strig, de doua plang dupa un click: Australia. Am un "cititor" din zon :)
Imi prevazuse mie Nicoleta un viitor de patriarha in tara continent, dar eu nu si nu. Inca din copilarie aveam implantat in memorie un cipulet despre fisa mea de post. Doar nu-mi imaginam ca am venit pe lumea aceasta asa, de florile marului, sa-l serse pe man si sa-l si gasesc. Pai asta ar fi fost piece of cake! In cipuletul meu personalizat fusese inscris ca la varsta maturitatii voi urca pe Muntele Athos, cu scopul de a impamanta panselute. Le voi uda si apoi, puff, o sa dispar ca pufii unei papadii suflate de vant. Dupa ce, bineinteles, imi voi lepada odata cu ultima panseluta, cipuletul program, contaminat deja cu gandul meu ca un cal troian, gand ce odata sadit si udat, va prinde radacini si va creste avand vie memoria invataturii de minte cum ca niciodata panselutele nu tin de foame, daca pe tulpina lor nu creste si o samanta de rosie si o samanta de sare si o samanta de piper si o samanta de ulei de floarea soarelui si o samanta de paine cu seminte.
Mosul a venit la mine si s-a marturisit. Isi simtea sufletul greu si tot ce-si dorea era sa intalneasca pe cineva dispus sa-l asculte. L-am ascultat. Pai n-am avut incotro, ca-mi vorbea in circumvolutiuni. Mai dificil a fost pana sa invat lectia atentiei distributive, fiindca nu mi-a fost usor pana sa reusesc sa impusc trei iepuri deodata. Pe Mos, pe cel ce-si striga numele de trei ori (sub pseudonim, desigur), ca pe o marturisire a tradarii sale, si pe David Copperfield, in ciuda faptului ca trucul lui cu portocale era chiar amuzant.
Cel mai frumos cadou este aceasta binecuvantata ploaie. Multumesc :)

luni, 5 decembrie 2011

Si capra si varza si diavolul tasmanian

Ieri am fost la targul de dulciuri de la Hanul lui Manuc. Un fiasco. Nu ma plang de faptul ca nu m-am tinut de cuvant si ca m-am imbracat in iarna, desi era clar o zi de primavara. Nu ma plang nici de faptul ca intotdeauna se intampla ceea ce odata mi-am dorit, dar degeaba se intampla atunci cand deja nu mai ma intereseaza, pentru ca daca nu e cand vreau eu, degeaba se mai intampla. Intamplarile astea sunt defazate rau de tot. Nu ma plang decat de totala lipsa de imaginatie a producatorilor de dulciuri hand made. Astia n-au in cap decat forme geometrice regulate si dulce: patrat, triunghi, cerc, cub, paralelipiped, con, trapez, piramida si sfera.
Da, stiu, nu forma o face pe placinta, ci fondul, dar habar n-am de ce, fondul de mar copt si dovleac, cacao si stafide, rahat si alune, nuci, fistic si vanilie, ieri m-au lasat rece. De fapt, indiferenta, fiindca n-ar fi fost rau sa ma racoreasca nitel, la cat de cald imi era.
Bine ca, in drum spre han, ieri am intrat la Sala Dalles, de unde mi-am luat niste chestiute. Niste chestiute mici, ce nu sunt de mancare. Dar tin de foame. Si mai tin si de echilibru, fiindca abia acum am inteles de ce sufletele mici isi inalta temple sau zgarie nori sau catedrale ori au peste patru mii de prieteni pe facebook :)


joi, 1 decembrie 2011

Pentru ca

...am fost cuminte, buna, calda si pufoasa ca painea lui Dumnezeu si mi-am iubit patimas tara, azi am primit coronita noua. Poa' sa ninga, poa' sa ploua.
Acum pot sa mananc chiar si sorici.
Cu multumiri, pentru vecinii mei, fara ajutorul carora n-as fi reusit :)