vineri, 25 noiembrie 2011

Yams


Să fii Mesia nu e greu. Nu e nici ușor să fii Mesia. Să fii Mesia trebuie să fii numai nițel tâmpit, nu prea tâmpit, dar tampițel. Sau măcar idiot. Ce trebuie să știe cei interesați să fie Mesia, fie ei tâmpiți ori idioți, e că trebuie să fie măcar unii de excelență.
Așa și eu. Azi am fost Mesia. În acest scop mi-am propus să cobor din iadul traseului lui 41, în iadul de la Romexo, pavilionul central, ca să mai scot la aer niște suflete. Așteptau, săracele, cu sufletul la gură să se milostiveasca și de ele niște clienți, clienții sau măcar clientul care să plătească prețul reducerii lor. 
Da, dar pentru așa un rol, a trebuit să fiu convingătoare. M-am îmbrăcat în Mesia: mi-am pus jeanșii mei negri de la C&A, cămașă ecosez de la Cecil, din Göstling an der Ybbs, cizmele mele Gianni de la Unirea București, cardiganul negru din München și haina roșie din piele de turc, de la Kircilar, ajustată pe noile mele dimensiuni, de meșterul pielar de pe strada ce  iese în Moghioroș, după ce în prealabil taie Târgul Neamț. Nu știu care este numele ei.
Lâna de aur a argonauților mi-am înfășurat-o ca pe un șal în jurul gâtului, peste cei doi stropi de Lancôme Hypnose, ceea ce i-a dat acesteia o înfățișare de kashmir negru cărbune, în ton cu părul meu ca jarul.
Am intrat. La Tracus Arte cânta Scorpions, Wind of Changes. La Nemira, Mugur se juca de-a hoțul de cataloage promo, în timp ce eu mă îndreptăm spre standul editurii Trei, de unde l-am ales pe Mark. Pe cine altcineva? De la Humanitas l-am luat pe Aleph, dar numai pentru că avea pe fața unu o tipă în roșu care se juca cercul printre liniile de cale ferată. M-am gândit că se asortează cu ce-am scris eu azi, înainte de Romexpo. Pentru că azi, vineri, 25. noiembrie 2011, este o dată de referință: IR/DR. Ați simțit ceva?


 “Schimba-ți viața! Rescrie-ți destinul! Unele cărți se citesc. Aleph se traiește.”
Eu când v-am zis…
În seara asta, la cină, spaghete cu carne și vin roșu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu