Trol


Trolul este un troleu care vine de la capatul lumii, intoarce la Valea Argesului, o ramasita a vechilor argonauti si apoi pleaca iar spre capatul lumii. Fir intins!
Sa fie asta cercul vicios? Sau bucla sau forma neregulata a unei linii curbe inchise, desenand malul unui lac, buza unei prapastii? Habar nu am!
Cateodata, primul sosit este 69, un simbol despre care oamenii de stiinta ar spune ca este patratul perfect sau, ma rog, podeaua. Astrologii ar putea jura ca este forma stilizata a zodiei racului. Lingvistii ar spune ca se transcrie in litere, intr-un cuvant. Mitologii si-ar fi ascuns sub paravanul acestuia propria lor neputinta, inventand in compensatie, Iliade si Odisei, circ si Circe, ciclopi si parcari subterane.
Asiaticii l-ar numi yin-yang, echilibrul acela dupa care alearga, fara exceptie, fie ca recunosc, fie ca nu, oamenii. Numai oamenii, fiindca n-o sa vada nimeni, niciodata un atom de oxigen alergand de nebun de capul lui in chimia acestei planete. Intotdeauna un atom de oxigen isi are echilibrul in alt atom, fie el al hidrogenului, al azotului, al fierului, al…
Acest prim sosit taie orasul. Fie ca oras este Bucuresti, oras se numeste si Sulina. Taie orasul, trecand prin inima acestuia si pana la Gara de Est. Calatorii sunt rugati sa se urce in vagoane. Cei ce i-au condus pe calatori la tren, sunt rugati sa coboare. Sau sa plateasca pretul calatoriei lor, daca aleg sa nu se inscrie in acest cerc vicios.

Cateodata, primul sosit este 71, cel ce vine de la Gara de Nord, intoarce la Valea Argesului, o ramasita a vechilor argonauti, si trece prin timp ca prin unt, cutitul, pana in anii copilariei unde, pe Strada Atelierului, nici un baiat, oricat ar fi fost de incomodat, intimidat, enervat sau iritat de prezenta mea, nici o fata, oricat ar fi fost de invidioasa, de geloasa sau de scarbita de prezenta mea (chestie de chimie si reactii chimice) nu mi-a spus “ma doare fix in pix”, un fel de “muie” sau “sugi pula”.
Odata, un baiat mi-a tras un pumn. Recunosc ca l-am jignit. De fapt, mint, ca nu l-am jignit, dar i-am spus adevarul despre el, ori asta supara cel mai tare. N-am sa uit pumnul ala niciodata, dar intotdeauna voi spune adevarul despre oameni, fie ca le place fie ca nu.
Ceilalti, cel mult ma trageau de coada si atat.
Iata motivul pentru care mi-am taiat coada. Vrei sa vezi? Mi-am taiat coada, dar am ramas cu o noada de poveste. Iti vine sa crezi :).

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica