luni, 21 noiembrie 2011

t, T

Toată ziua de ieri, pe când revoluționam domeniul vestimentar, înlocuind colecția de vară cu cea de toamnă-iarnă prin dulapuri, rafturi și sertare, m-a muncit obsesiv gândul și sentimentul inutilității. Fiecare piesă de îmbrăcăminte și pereche de încălțăminte avea o poveste a ei de mult nespusă. A fost un atac psi fără predecent! Nu a fost deloc ușor să retrăiesc toate poveștile de in, bumbac, mătase și lână la un loc. Ca să nu mai zic de amestecul de elestan și alte fibre sintetice în treburile interne ale Țesăturii marca Ani Stoica, la vederea cărei precis că Cella Serghi ar fi plesnit de invidie. La ce bună o realitate unde ești mereu conectat la memorie și hrănit artificial cu perfuzii de amintiri întru resuscitarea unui surogat de prezent?
La bloc, ca la blog, ca pe facebook.
05.10.2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu