Romexplo


-Ati iesit deja, baieti? Cam repede, le-am zis zambind ironic si privindu-l cu subinteles pe Bogdan, care, in timp ce vorbea, incerca sa ascunda in buzunar un servetel in care, mai mult ca sigur ca-si suflase mucii.
-Eh, zisera ei razand, minorii si pensionarii nu au voie inauntru.
-Si, nu le-ati aratat ID-le, sa dovediti ca nu sunteti nici una nici alta?
-Eh, la ce bun sa mai aratam ID-le cand bodyguardul ne-a intrebat daca suntem cumva in apogeul unei crize de inima. Si asta in conditiile in care doar ne-am apropiat de show-ul erotic.
In realitate, de fapt, pavilionul vibrator era inchis. Ajunsesem la Romexpo la invitatia Iuliei, care lansase zvonul ca in week-end-ul ce tocmai a trecut este o expozitie de cafea, ceai si ciocolata. Cred ca visase sau poate ca-si dorise sau poate ca expozitia cu pricina fusese doar in capul ei, fiindca in realitate tematica a fost industria hoteliera: dormitoarele si accesoriile lor, restaurantul si accesoriile lui, barul, receptia si, printre toate acestea, si expresoarele de ceai si cafea. La capitolul ciocolata, expuse erau bomboanele care se pun pe perna la Ritz. Noroc ca, undeva ascunsa intr-un coltisor, o fatuca vindea inghetata. Buna, buna. M-am delectat cu trei cupe: zmeura, caramel si pepene rosu.
Apoi am intrat la targul de turism, de unde mi-am umplut geanta cu toate lacurile din Romania, expuse sub egida: "Adio, pica frunza”. Cand am ajuns acasa le-am asezat la loc de cinste, pe cuptorul cu microunde, ca sa stiu de unde sa le iau atunci cand simt ca e cazul sa incerc marea cu degetul. Pai din toate lacurile astea, o iesi de-o mare, nu? Nu si in Sf Ana, fiindca in Sf Ana mi-am bagat deja picioarele atunci cand si unde ma certam cu Luna plina.
Dupa toate astea am mers in Herastrau, la Hard Rock Caffé. Fain loc, misto ospatari, dragute fete, muzica buna. Ce mai, Hard Rock Caffé Herastrau poate fi orice, numai loc de serbare pentru copii de cresa si de gradinita, grupa mica, nu poate fi. Si totusi, iata ca sunt parinti pentru care fortarea limitei pana in punctul unde imposibilul a devenit posibil, a devenit pentru ei un mod de viata ca rezultat al caruia au dus nesimtirea nu pana la infinit, ci pana la dracu in praznic. 
Ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta inca inainte de a intra, judecand dupa marcile masinilor parcate. Dar oare ei realizeaza ca Planeta asta are, totusi, limitele ei si ca, oricat de flexibila ar fi ea, in  valuririle-i valuritoare si in relativitatea-i relativitate, este pe punctul de a exploda ? Pai cat se ne mai rabde si Pamantul asta!
Zgomot, tipete, zambete false, baloane sparte, bere vanduta la pret intreit, impatrit, incincit…blana Tinei Turner pe pereti, cizmele lui David Bowie in vitrina, semnaturile celor de la Led Zeppelin….fake, fake, fake. 
Pe micile ecrane plasmatice, Jamiroquai, purtand o coroana din pene ca cele ale vechilor sefi de trib apasi, canta despre



Comentarii

  1. Mie mi-a placut in Hard Rock Cafe. Da' nah, eu mi-s din provincie si ma minuneaza orice. :P
    Sa stii totusi ca nu mi-a placut pentru costumele de pe pereti si nici pentru pretul bauturilor, ci pentru ca e unul din putinele baruri in care nu m-am simtit ca in Romania (manelista) - probabil si datorita faptului ca trebuie sa arate si sa creeze atmosfera asemanatoare cu celelalte din lume.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh, depinde de dispozitia de moment si de anturaj. Una peste alta, Hard Rock Cafe e Simply the Best :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Afcors ca depinde de anturaj. Ar fi fost misto sa-l vad si pe Badea, dar nah...

    RăspundețiȘtergere
  4. Pe Badea Cartan? Ca eu alt Badea nu stiu :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica