Hipermarket


Aseara, aflandu-ma la Orhideea, mi-a iesit in cale Vulcan. Avea chipul lui Vantu. Adia dinspre Cotroceni si se incolacise ca o tornada in jurul antenei de la STS. Mi-a spus:
“Noi doi si un rahat de caine ce mai suntem pe aici”. Mi-a dat apoi The Ring, cu chipul Samarei pe el si dupa aceea, puff, a disparut. Ramasesem doar eu si rahatul de caine.
Din parul Samarei am smuls cateva fire, le-am rasucit aidoma unui fitil de la lumanarile comercializate de BOR, le-am infipt in rahat si i-am dat foc, transformand-o/l intr-o bomba de artificii. Vazand spectacolul de foc si fum, niste aurolaci au inceput sa strige “Hai Steaua”, iar eu sa ma deplasez pe Splaiul Independentei de mediul virtual, care mi-a absorbit aproape intreaga energie, fara ca macar sa stiu ce a facut cu ea.
La un moment dat am auzit un hodoronc-tronc. Am scaparat bricheta si am privit in jos. Tocmai ce calcasem pe o broasca. Inainte de a-si da obstescul sfarsit, am auzit-o cantand:
“Un pitic atat de mic,
Facea baie intr-un ibric,
De sapun s-a impiedicat,
Si piticul s-a inecat.
Vai, vai, ce pacat
Ca piticul s-a inecat”
Imediat dupa asta, un avion a trecut in zbor pe la urechea mea. Ratase aterizarea si ma ruga frumos sa-l ajut sa se redreseze.
-Nu te iau, ca esti mic si te cheama poloNICK.
Astfel am avut sansa si ocazia de a trai Live, At Pompeii.

De Ani Stoica.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica