Placutele si neplacutele

Si pana la urma, este coplesitor sa traiesti aproape de un om care gandeste la fel, simte la fel si actioneaza la fel, nu? Ce paradox!
Hmm, nici acum nu stiu mai nimic despre fizica, despre chimie sau despre sufletul pereche:)
Stiu doar ca cea mai vie traire, provocare, certitudine din viata mea de acum este durerea. Si nu ma refer la celelalte componente ale suferintei. Suferinta este un moft, un rasfat, o toana. Ma refer la durerea fizica si la nevralgia ce ma chinuie de vreo trei zile. No, daca placerea are limitele ei, conturate de modul, felul si doza de administrare, are dependenta ei fata de cauza si efect, si de "polii" de placere, daca placerea te face sa te simti stapanul jocului fiindca, nu-i asa, cata vreme detii controlul, esti stapanul jocului, iata ca durerea fizica te pune la punct fara sa-ti ceara voie, fara sa tina cont de morala, suflet si alte poezele :)

Comentarii

  1. E foarte adevarat. Durerea sufleteasca o mai alini, cu timpul se vindeca, ba chiar o si uiti, dar cea fizica iti aminteste mereu ca "e acolo".

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie