Oraș

Și uite așa, în urmă cu niște ani, într-o bună zi, navigând plictisită printre posturi tv, zăbovesc preț de câteva minute la TVR1, unde Eugenia Vodă discuta cu Andrei Șerban nuștiudesprece, în nuștiuceemisiune.
Artistul mărturisea că se găsește într-o continuă căutare de sine. Povestea că atunci când este în America, la ceva timp după întoarcerea de acasă, îl apucă un dor nebun de acasele lui. Același dor ce-l face să umble pe străzile bucureștene, în căutarea unui acasă ce pare că se ascunde de el. "Aici am fumat prima țigară, aici am fost la prima petrecere, aici e școala unde am învățat..."
Cât de bine l-am înțeles. Cât de bine l-am înțeles.
Acum știu, abia acum, că acasele meu este un puzzle al plăcutelor: ce-mi place din București cu ce mi-a plăcut din Zagreb cu ce mi-a plăcut din Istanbul cu ce mi-a plăcut din Innsbruck cu ce mi-a plăcut din Salzburg cu ce mi-a plăcut din Palma cu ce mi-a plăcut din Tunis cu ce mi-a plăcut din Moscova cu ce mi-a plăcut din Skt. Petersburg cu ce mi-a plăcut din Veneția cu ce mi-a plăcut din Viena cu ce mi-a plăcut din Strasbourg cu ce mi-a plăcut din Munchen cu ce mi-a plăcut din Salonic  Veliko Tarnovo Balcic Iași Oradea  Bacău Satu Mare Curtea de Argeș Brașov Craiova Suceava Târgoviște Tulcea Constanța Sinaia Villach Ljubljana  Belgrad  București, Siena, Livorno, Florența, Pisa, Malaga, București

Scria un scriitor, nu mai știu ce scriitor, într-una din cărțile sale, nu mai știu care carte, că cel mai bine pe oameni îi cunoști la ei acasă, dar nicidecum vizitandu-le muzeele sau galeriile de artă ori comerciale, ci umblând pe străzi și intrând în baruri, cafenele și restaurante.

Spunea Marcel Iureș că românii sunt la fel ca toți ceilalți oameni, poate doar mai nemângâiați.



Comentarii

  1. Dacă nu mă înşel, Constantin Noica ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate, nu stiu. Stiu doar ca nu am citit nimic din ceea ce a scris Noica :)

    RăspundețiȘtergere
  3. loopoo

    Sau, ca o reciproca a lui Iures, un nene marinar bine umblat prin lume imi spunea sa nu ma tem, ca peste tot oamenii sunt la fel ca si la noi, si cu bune si cu rele. Asta apropos de complexul nostru romanesc cum ca altii ar fi mai civilizati ca noi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Scuze, loopoo, ti-am sters din greseala comentariul, dar l-am recuperat din mail. Referitor la ce spuneai, mi-am amintit de ce-mi povestea o prietena de-a mea care de peste 20 de ani sta in Canada. Este medic stomatolog si are cabinetul ei in care ii intra tot felul de canadieni. Spunea ca diferenta dintre noi si ei, ca nivel de civilizatie, este ca la ei se aplica legea.

    In rest, lipsirea totala de complexe si dezinhibitia totala i-a transformat in niste nesimtiti care, indiferent de halul in care arata, ei isi scot hoiturile in lume si si le expun de parca ar fi ceva natural :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Una inseamna dezinhibat, alta nesimtit. Dar legile in Romania se aplica tot de romani :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Vorbim despre omul de pe strada, da?

    As spune mai degraba ca ei au in spate un indelungat exercitiu de libertate pe care noi il avem de numai 20 si de ani, pentru ca, la urma urmei legile din perioada comunista, cand nu misca nimeni in front, erau aplicate tot de romani, nu?

    In rest, granita dintre dezinhibare si nesimtire este a fiecaruia si cred eu ca este guvernata de asazisa amagire a constructiei de genul "dreptul la libertatea de a...", mai mult decat bunul simt elementar.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vineri

Amintire

Cealaltă

Albastra

Radiografie

Suit sixtin

Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Zgomot