Neolitic


Toti prietenii din copilarie ai lui Alexandru (rusul) m-au placut si m-au adoptat in gasca lor. Toti, cu o singura exceptie: Dragos (John, evreul). Era prietenul lui cel mai bun si cel ce i-a spus sa nu se insoare cu mine. El stie de ce, iar Alexandru nu a vrut sa vorbeasca despre asta. In rest si Cristi (bulgarul) si Lucian (ungurul) si Florin si George si Oti si toti celilalti m-au considerat prietena lor. Adevarul este ca de cate ori baietii au vrut sa se intalneasca numai ei, nu am avut niciodata nimic de ripostat. Nu m-am bagat intre ei, nu am tinut mortis sa iau parte la astfel de intalniri, care de regula incepeau azi si se sfarseau maine. Probabil ca nu toate sotiile din gasca au fost de aceeasi parere, cert este ca relatiile dintre ei s-au mai racit pe parcursul anilor.

Despre John nu mai stiu nimic, decat ca dupa revolutie s-a stabilit in Israel.  Cu bulgarul suntem vecini si avem o foarte buna relatie de prietenie. Nu ne mai vedem chiar atat de des, dar de cate ori o facem, suntem bucurosi de revedere.

Cu Lucian si cu Corina nu ne-am mai vazut de ani de zile. Corina era o femeie foarte posesiva. Soacra-sii i-a spus inca de la inceput ca ar face bine sa-i viziteze cat mai rar sau mai bine deloc, pe motiv ca nu-i face placere sa o vada. Mama lui Lucian, unguroaica, se plangea la soacra-mea, rusoaica, de cat de rea este nora ei. Soacra-mea dadea pe dinafara de bucurie ca eu nu eram precum Corina, dar ea habar nu avea cat mi-as fi dorit sa-i seman in acesta privinta.
Tatal lui Lucian era mare pe la sindicate. Parintii Corinei erau mari prin securitate. Aveau super apartamente pe Victoria Socialismului si ei si evident, copiii lor. La fel ca si Bogdan cu Adriana, care stateau in buricul targului, pe langa fosta Opereta. De acolo s-au mutat in Drumul Taberei, pe motiv ca Adrianei ii era cumplit de frica de eventalitatea unui cutremur. Pentru ei nu era o problema cu casele.
Intr-o zi ne-am intalnit acasa la parintii Corinei. Cand am intrat in casa, acestia au sarit ca arsi sa schimbe canalul tv, sa nu vedem noi ca si ei se uita la bulgari. Mai mare rasul.
Alexandru si cu mine inchiriasem un apartament pe motiv ca nu am vrut sa locuim cu parintii niciunuia dintre noi, care nu erau mari si tari nici prin partid, nici prin securitate si nici pe la sindicate, si in consecinta n-au avut case sa ne dea.

Nici cu Bogdan si Adriana nu ne-am mai vazut de cel putin 20 de ani, dar stiu ca nu mai sunt impreuna. Ei erau precum soarecele si pisica. Se vanau si se razboiau necontenit. Probabil ca educatia primita de amandoi de la parintii lor, referitoare la cine, de ce si cum trebuie sa cante in familie, cocosul sau gaina, si-a lasat amprenta adanca asupra lor.
Au incercat in fel si chip sa-si dispute suprematia, au adus pe lume un copil spre a le fi probabil arbitru, ca apoi sa divorteze.

Gica este tigan. Si parintii sai si sotia lui la fel si copilul lui, toti sunt tigani. Gica a terminat facultatea de automatica iar acum are o firma de depanat calculatoare. Nu stiu exact ce si cum, dar stiu ca din asta isi intretine familia. Fetita lui a intrat printre primii la Tudor Vianu si mananca matematica pe paine.

Ne numim ca suntem toti romani.

Am felicitat-o pe mama lui Lucian pentru ce casa le-a aranjat copiilor ei. Ii spuneam ca aproape ca-i invidiez. Probabil ca sinceritatea mea i-a speriat, caci imediat dupa aceea Corina mi-a spus ca ea nu vrea sa se mai intalneasca cu noi, pe motiv ca i-a citit cineva in carti sau in cafea ca o bruneta ii va strica ei casa. Ce nu stia Corina este ca adevaratii invidiosi nu-si declara niciodata invidia…ei doar actioneaza sub influenta ei.
Lucian a crezut ca glumeste si a spus ceva de genul ca “pentru un par asa de frumos ca al Aniei, parca merita o astfel de tentativa”, dar gluma asta l-a costat prietenia de mai mult de 12 ani cu Alexandru, cu care nu s-a mai intalnit…pacat. Cat despre mine, oricat de frumos, inalt, blond si cu ochi albastri ar fi fost Lucian, el nu mi-a ramas ca amintire decat ca imaginea unui munte de om care in fata nevesti-sii devenea un biet pisoi, fara nici un cuvant de spus…pacat.

Corina era mult prea posesiva si cu barbata-sau si cu obiectele ei. La revelionul ’87 pe care l-am petrecut la unul din hotelurile Bran, Brad, Bega din Eforie Nord, adusese cu ea si impartea cu Adriana un ibric. La un moment dat una dintre ele ma rugase sa i-l duc celeilalte in camera. Pe hol, un vecin de palier m-a rugat sa i-l impumut putin. Voia omul sa-si fiarba niste vin, ca muream de frig in hotel. I l-am dat, nu m-am gandit o secunda ce scadal de necaz le voi aduce coproprietarelor acelui vas, pentru gestul meu crestinesc!
Aceasta era Corina: un copil rasfatat, crescut in puf, care primise totul pe tava de la parintii ei, care credea ca totul i se cuvine si ca este mai speciala decat ceilalti…
Ultimele vesti despre ei, de acum vreo sase ani, erau ca ea lucra ca bibliotecara iar Lucian lucra la Apa Nova si avea in particular o firma de second hand. Adica de boarfe.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie