Nejustificat


Am pentru tine trei variante de raspuns. De ce, te vei intreba!? Nici pentru ca pot, nici pentru ca vreau, ci pentru ca ai formulat comentariul acesta al tau ca pe o cerere de ajutor. Sau poate ca nu faci altceva decat sa joci, la randul tau, acelasi joc. Sau poate ca suntem, de fapt, parti ale aceleiasi simultaneitati, nu stiu. Ne putem preface, ca multi altii de aici, ca nici nu existam. Dar oare asa este? Noi chiar nu existam? Suntem numai iluzii? Vibratie exista chiar si la o piatra, la un animal, la orice forma de viata, darmite la un om?
Sigur ca am fost invatati, educati, antrenati, instruiti sa ne mascam, sa ne inchidem intr-o carapace, sa ne inconjuram cu un scut, o fortareata, sa parem a fi ceea ce in realitate nu suntem. Exact asa cum ii spusesem eu, ei, aici. Ii mai spusesem si cu alta ocazie, pe un thread ce a fost sters de admin, cum ca sa nu pice in plasa jocului virtual, si sa nu intre in arena/scena/teren, decat daca este pregatita sa-l joace, sa-si asume acest joc in ansamblul sau si, in particular, propriul loc, constienta fiind de faptul ca realul si virtualul se intrepatrund si ca nici unul nici altul nu sunt o simpla partida de volei dintr-o dupa amiaza de joi. Asta in pofida faptului ca eu am invatat lectia asta pe pielea, pe sufletul si pe mintea mea.

Varianta 1. Este cea mai usoara. Exact ca la spaidar soliter. Si suna cam asa:

“Hai da-o dracului, ca eu ma straduiesc sa-i aduc/reduc la unu ca la un zero, mai mult sau mai putin absolut si tu vrei ca sa mi-i dublez. Ma lasi?! Nu vad cum am reusi noi vreodata sa ajungem la acelasi numitor comun, cata vreme eu vad doar partea plina si tu doar partea goala a aceluasi pahar. Si, de parca asta n-ar fi de ajuns, atunci cand vad eu golul, vezi tu plinul. Dar asta nu este decat o poveste pescareasca, o tragedie americana, deoarece alea grecesti sunt grotesti.

Variana a 2-a. Nu trebuie sa te simti amenintat. Sunt oarecum aidoma lui Hanibal Lector, insa vazuta si intealasa invers. In sensul ca eu nu deschid cutia craniana a niciunuia dintre comesenii mei cu scopul de a ma delecta, cu lingurita, din creierul acestuia. Mai degraba ma lupt incercand sa va injectez un strop de minte in ceea ce un frustrat/doi frustrati, odata, au facut astfel incat ca ea sa fie redusa la statutul de “materie cenusie”. Nu de circumvolutiuni este vorba, deoarece de circ suntem toti satui. Sau cel putin asa ne declaram a fi. Dar, hei, de ce sa fac eu asta? Deoarece va trebui sa platiti pretul propriei voastre lasitati, ipocrizii, ignorante. Si va garantez ca il veti plati. Pana la ultima centima, pana la ultimul banut.

Varianta a 3-a. Mai mult ca sigur ca PLAFONAREA in care te zvarcolesti, din incapatanarea ta de a nu-ti depasi limitele, face ca pura mea ratiune sa-ti para tie a fi delir sau ticneala. Poanta este ca pe mine ma doare fix in basca pe care nu o am si, in consecinta, nu o port, de voi toti. Poate ca sunt eu nebuna sau scrantita. Pot accepta asta. Dar hei, nu eu sunt stalpul de sustinere al actualei puteri, al sistemului. Nu eu stau cu gura cascata la ce caca presedintele, primul ministru si actualul guvern sau presedintele de companie sau de scara sau de bloc sau monahul si nu eu inghit cu sau fara placere acest cacat si nici nu-l dau cu forta mai departe, ci voi sunteti cei ce faceti asta si mai si traiti avand convingerea sa sunteti niste reale valori. Poate. Ca fosa septica.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie