sâmbătă, 8 octombrie 2011

Neata

Acum 11 ani, in afara de faptul ca eram mai tanara si mai frumoasa ca acum, eram si director executiv la o firma de distributie. Sefii mei erau cei 8 actionari ai firmei, dintre care doar unul era femeie. Ma rog, una. Cu ea mi-a fost cel mai greu.
Tipa, cu vreo 10 ani in plus fata de mine, dar batoasa, fortoasa si versata, voia sa ma domine cu orice pret. Ma voia un fel de catelus al ei, unul care sa-i serveasca interesele in fata celorlalti actionari. Fiindca ei se asociasera nicidecum cu scopul de a construi ceva bun si durabil, ci de a-si da la gioale unul altuia si de a-si atrage din asocierea asta a lor, strict castiguri personale. In fine. La un moment dat chiar a reusit. Tin minte ca simteam apasarea dominatiei sale ca pe o insuficienta respiratorie. Apropierea ei efectiv ma lipsea de energie, de resursa, de vointa, de putere. Numele ei era Seitan (drac).  Al meu, Stoica. He, he :)
Aproape ca nu reuseam sa deschid gura si sa leg doua cuvinte in prezenta ei. Ma balbaiam, ma fastaceam si nu-mi ieseau pe gura decat prostii. Imi venea sa mor! Intr-o zi asa m-a umilit, aducandu-mi niste acuzatii total nejustificate, ca am plans de m-am umflat. Dar la numai doua-trei luni dupa incidentul ce fusese ca picatura ce umpluse paharul, mi-am luat toti oamenii de baza din firma (agenti de vanzari, supervisori, soferi-distrubuitori, seful de logistica) si m-am transferat cu ei cu tot la principala firma concurenta. Dulce razbunare!  “Don’t mess with me, Argentina!” :) 
Si nu era prima oara cand mi se si i se intampla asta, in relatia de subordonare cu o alta femeie, relatie strict profesionala in care m-am inscris la un moment dat, nici prima care a incercat sa ma determine sa fac si sa fiu ceea ce voia ea, nu ceea ce, de fapt, sunt eu. Si nici ultima. Exista un precedent in relatia cu presedinta firmei la care lucrasem inainte si care traia avand despre ea impresia ca este buricul targului.
Dupa madam Seitan a urmat relatia cu o "femeie de afaceri la nivel inalt". Tipul de tarina. O femeie imblanita din cap pana in picioare, careia ii duceau trena o liota de trepadusi. Ha, ha, nu intru in detalii. Spun doar ca dupa ce timp de sase luni cat am rezistat, mi-a dat motive sa ma simt ca o zdreanta, ca presul pe care isi stergea ea talpile oridecateori intra in birou, la mai putin de doi ani ne-am reintalnit intr-o anume conjunctura. Eu, ca martor al acuzarii, ea in zeghe marca "Jilava". In fine, nu mie mi s-a datorat aceasta rasturnare de situatie, insa nici nu pot sa spun ca, in calitatea mea de martor, nu am strivit-o ca pe o omida blanoasa :)
Cea din urma astfel de experienta am trait-o in vecinatatea uneia al carei nume era (probabil ca mai este, nu stiu) Moroiu. Confruntarea cu ea s-a soldat dandu-mi demisia. Asta e, nu pot castiga toate luptele. Ea cu teritoriul ei, eu cu al meu :)
Asa, revin la povestea cu "executoarea" :)
Cu restul de sapte actionari a fost pis of cheic. Daca as fi fost vreo sulfa, o curva, o japita, ii faceam de nu mai stiau cum ii cheama, atat de intimidati erau de mine. In primul rand ca habar nu aveau cu ce se mananca distributia, cum se conduce o firma, habar n-aveau de creierii lor. Fusesera niste buticari engrossisti care s-au visat peste noapte mari oameni de afaceri, doar pentru ca se bucurau de "gratiile balcanice" ale directoarei unei mari fabrici de dulciuri din Bucuresti. Tipic romanesc, nu?!
Pe de alta parte, de natangi ce erau. De fapt, libidinosi, caci nu-ti poti imagina cum ma sorbeau din priviri, iar asta avea darul de a ma umple de draci. Mai marele lor era un astfel de taranoi parvenit. Un tip inalt, bine imbracat, dar cu o moaca de giurgiuvean “pur sange”. In fiecare dimineata deschidea usa larg, pret de o clipa ne trecea pe toti cu privirea si cand ajungea la mine, se schimba la fata. Un zambet tamp ii lumina fata ca o luna patrata. Juca tipul rolul unui mare fortos, insa, in esenta lui, nu era decat un mare cacacios.
La randul lui a incercat sa ma domine. Sa ma atraga de partea lui, sa una, sa alta. Rolul lui preferat era ala de Titi Durul. Asta pana intr-o zi cand, chiar in timpul unei astfel de reprezentatii, eu am izbucnit in ras. Ma abtinusem deja prea mult.
M-a facut albie de porci pe chestia asta. Dupa ce l-am lasat sa termine ce avea de spus, am zis si eu:
-Stiu de ce te comporti asa: iti este frica de mine!
Asa era.

Stii cum e? Daca e s-o dam in fabulatii, iti spun ca sirene nu exista, exista rechini. Sau falci. Dar mai exista si balene. Si chiar daca mai esueaza cate una, chiar daca sunt pe cale de disparitie, nu-i bai. Stii ce-i fain atunci cand nu existi, imediat dupa disparitie? Faptul ca poti sa i-o tragi cui si-o cere, fara sa stie de unde i se trage :))

In fine, inchei spunand, referitor la relatia de subordonare, ca peste mine sau deasupra mea numai un barbat poate fi.

3 comentarii:

  1. Eu am dat pana acum in general de colegi si sefi idioti si ele relativ ok :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii cum se spune: "sa nu-ti dea Dumnezeu mai mult decat poti sa duci" :))

    RăspundețiȘtergere
  3. De felul meu nu am avut veleitati de sef, de lider, de conducator, insa la faza cu subordonarea am pretentia ca "superiorul" sa fie, sa dovedeasca a fi mai bun ca mine, in cel putin
    60-70 % din situatii :)

    RăspundețiȘtergere