marți, 20 septembrie 2011

Vatra Satului


Ma saturasem de atata munca. La inceput imi placea, dar deja devenise o corvoada sa stau sa fac sapaturi arheologice prin arhivele firmei si sa fac tumbe incercand sa le pun cap la cap pentru a le da un inteles. Ma apuca noaptea tot cautand sa le scot la lumina.
Nu-i vorba, ca si patronii ma luasera de proasta. Nu era vina lor, caci eu chiar am fost o proasta. Pentru ce am facut eu, altii cereau o caruta de bani. Cand m-au intrebat pe mine cat vreau, le-am raspuns, cat vreti sa-mi dati.
Mi-am dat demisia si pe-aici ti-e drumul. La inceput s-au dat batosi, dar in scurt timp au trimis dupa mine o intreaga comisie, sa ma roage sa ma intorc la ei. I-am asezat la masa si i-am omenit cu ce aveam eu prin casa. Spuneam ca asta va indulci putin negocierile.
De fapt nici nu aveam ce sa negociez. Stiam ca nu era cale de intoarcere pentru mine. Nici daca ma ingropau in bani nu as mai fi facut munca aia de Sisif.
Eu stateam in capul mesei, baietii se asezasera in stanga, iar fetele in dreapta. Primul din stanga mea era A, un tip pe cat de aratos, pe atat de dracos. Cand voia el era plin de curtoazie, cand nu, dadea cu tine de toti peretii. Era tipul de la distributie, adica cel ce distribuia rolurile pe baza organigramei facute de el. Langa el era P, un smecheras inteligent care a vrut sa ma prinda odata la inghesuiala, intr-o discutie pe tema figurilor de stil. El era agentul de vanzari.
Apoi, nu mai stiu exact in ce ordine, se asezasera K, V si R, trei tipi intr-unul singur.
Erau tripletii care se tineau de goange prin firma, profitand de asemanarea izbitoare dintre ei. Astia erau ca in filmele cu politisti, the good guy si the bad guy. Unul te zapacea la cap, iar altul se prefacea ca e de partea ta, numai ca sa-ti afle toate secretele.
In fine, pe cealalta parte a mesei, fata in fata cu ei se asezasera fetele. Nu stiu de ce, dar nu simteam nici strop de simpatie fata de nici una din ele. Cat de bad guy ar fi fost baietii, tot mai in largul meu ma simteam alaturi de ei. Una dintre ele, Z. M., era cu burta la gura. Ma uitam la ea cum se agita pentru binele firmei, in loc sa-si vada de sanatatea ei si a copilasului.
Nici n-am apucat sa discutam bine despre revenirea mea in firma, ca pe Z. M. au apucat-o durerile facerii. Era o nastere prematura, cauzata de consumul excesiv de sarailii. Cel putin nu ma simteam cu musca pe caciula, ei fusesera cei ce adusesera desertul.
Mie nici macar nu-mi place prajitura asta. Apoi, nu mancasem nimic toata ziua in afara de grape fruits, fiindca voiam sa le dovedesc ca sunt in stare sa am grija de silueta mea, silueta ce fusese de multe ori motivul lor de a ma lua la misto.
Am vrut n-am vrut, am facut echipa cu cea care-mi fusese cea mai mare dusmanca a mea, D. Impreuna cu ea am mosit-o pe Z.M., care a nascut un baietel paros. Cum l-a nascut, l-a luat la pieptul ei si au adormit amandoi. Era o poza frumoasa.
I-am lasat pe cei din comisie sa discute intre ei, pana sa-mi fac eu o baie si sa ma schimb de hainele de moasa. P a profitat de acest moment si a vrut sa ma surprinda in aceasta ipostaza intima. Dar l-am pacalit, pentru ca eu intrasem in cada cu chilotii si sutienul pe mine. Inainte de asta, am tras putin cu ochiul la profilul meu. Eram, ok. Inca puteam sa stranesc invidii, daca era sa ma raportez la perioada renasterii…eram cele trei gratii in una.
Am intrat in cada, dar apa era oprita. Am tras pe mine un halat si am vrut sa ma duc la bucatarie sa mananc. Mi se facuse foame, dar nu mai scapam de musafirii astia nepoftiti. Si mai eram si foarte orgolioasa. De-a naibii nu vroiam sa ma vada ei cum mananc eu.
Am furat de pe masa o ciabata cu masline, am umplut-o cu sunca de Praga si am fugit afara. In apropierea casei era un parc. Lacul secase, iar eu am coborat in albia lui si m-am ascuns sub pod, ca sa-mi mananc in liniste sanvisul urias. N-am scapat de ei nici acolo. Mi-au luat urma si m-au gasit in ascunzatoarea mea. Eu si niste rahati de caine ce mai eram pe acolo.

In clipa aia au aparut si barbatii in negru. La conducerea lor era chiar varu’ Radu, unul din cei zece veri cu care dinastia lui Pacala ma daruise. Bine, asta rezultase din alianta matusii Pacala, cu unul din dinastia Tudorilor, unchiul Nic. Nici nu am apucat sa-l salut, ca s-a si rastit la mine:
-Iesi afara de aici, lasa mizeriile astea si treci acasa, ca ai tai au nevoie de tine!
-Care ai mei, vere? Lasati-ma frate in pace, ca sunt satula de ale mele, nu-mi mai trebuie si ale voastre!
-Stai asa, ca nu-i asa, m-a certat el. S-a intors unchiul din morti! A jucat table cu sfantul Petru, i-a luat toti banii si a venit cu ei inapoi acasa. Acum astia din familie se sfatuiesc ce sa faca cu ei. Numai tu mai lispeai, asa ca sa faci bine sa vii si sa-ti spui parerea.
Am ajuns acasa. Mama Leone voia perdele de la Malu cu Flori. Isi comandase nu stiu cate baloturi, dar dintre toate ii faceau cu ochiul unele cu mai multe flori albe si cu doua negre. Mie nu-mi placeau astea nici sa ma pici cu ceara. Dar puteam sa-i stric eu ei placerea? Ca doar si le punea la ferestrele din camera ei. Alegerea ii apartinea.
Aia mare nu-si putea reveni din socul revederii. Repeta intr-una:
-Tata a castigat la table, tata a castigat la table.
Eu, ca s-o fac sa schimbe placa, i-am zis:
-Ba nu, mah, tata a castigat la dame!
-Tata a castigat la dame, tata a castigat la dame!
Draguta, ea intotdeauna a fost mai sensibila.
Aia mica manca cereale cu lapte, nu prea ii pasa ei de agitatia provocata de castig.
Tata nu stiu daca venise de tot sau doar sa ne aduca vesti despre viitor, ca nu reuseam deloc sa-l intalnesc in casoaia aia. Si tot cautandu-l ma loveam de matusa, care bagase zugravii sa schimbe culoarea de pe pereti. Eh, nu aveam nimic impotriva sa faca asta, dar cand am vazut ca mi-au calcat in picioare frumusete de parchet, m-am suparat pe ei si am iesit din casa parinteasca.
Iesind, inseamna ca am intrat.
I’m in!...adica, Amin!
Inceputul si sfarsitul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu