joi, 22 septembrie 2011

CAP

Mi-a trecut prin minte ca daca cooperativa n-ar fi fost, era imposibil ca eu sa ma nasc undeva la tara. Imposibil. Ideea ca eu sa nu ma fi nascut intr-o mare capitala europeana era de neconceput. Inca este. Acuma, nah, paranoica cum mi-s, mi s-a pus pata ca sa stiu. Dar habar nu aveam de unde sa-mi incep cercetarile. Am purces la drum, dar nu inainte de a-mi contabiliza bugetul, desi stiam ca niciodata, dar niciodata socoteala de la targ nu este ca aia de acasa. Cu ocazia asta mi-am facut ordine in sertarul cu chiloti. Pentru ca nu stiu cum sa va zic, dar eu acolo imi tin banii, de frica francezilor si fiindca nu vreau sa-mi fur singura caciula. D’aia, nah! Doamne, ce de baliverne am nascocit in incercarea asta a mea sa-mi cunosc co-pa-cul vietii.
Dar isi imagineaza cineva ca a mea caciula nu a fost furata, desi mi-am luat masuri de precautie? Dar de unde? Tocmai el, cel pe care l-am rugat sa ma ajute, a fost hotul. Si doar il rugasem frumos. Dar poate ca a fost prea frumos ca sa fie si adevarat. Asta e. Intotdeauna castigul un pierdut este, iar pierdutul, un castig. Stiu eu asta, c-am vazut intr-un film misto. Artistic.
Nu stiu cum se facea si cum se dregea, dar, indiferent de unde plecam , ajungeam mereu si mereu in acelasi loc. Dar chiar m-am enervat! Dar ce? S-a gasit hotul cu prostul? Pai parca ulciorul nu merge de prea multe ori la apa. Pai, nu?
Asa de furioasa eram, ca am plecat de nebuna pe strazi. Era cat pe ce sa ma ratacesc. Norocul meu cu un trecator speriat de bombe. Asa de speriat era, ca nu mai voia sa mi se dezlipeasca de pe retina. Se indragostise de irisul meu. Te cred si eu, ca e cald si bine acolo. Am inceput sa plang. Asa se intampla cand iti intra ceva in ochi. De aici mi-a venit si salvarea, de altfel. Trecatorul cazuse lat. Poate ca de admiratie sau poate ca pur si simplu.
Din toata aventura asta a mea, am ramas cu ideea fixa de a deveni scriitoare. Una cum nu s-a mai vazut vreodata. Cea mai scriitoare din lume. Pentru asta a trebuit sa trec printr-un examen. De fapt, de mofturile examinatorilor.
Dragi tovarasi, nu mi-a fost usor! Da, dar numai asa mi-am cultivat autoritatea.

PS: De fapt, asa se petrec lucrurile atunci cand iti complici viata si nu vrei sa te lasi la voia intamplarii. Fiindca intamplarea facuse astfel incat pe miaza mea sa scrie SAM. Asta pe fata, ca pe dos scria, AS… A, de la antoaneta pe buca stanga si S, de la sisi pe buca dreapta. Deci e dovedit faptul ca nu aveam unde altundeva sa vin pe lume daca nu in 0rasul meu iubit :)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu