joi, 29 septembrie 2011

Hai ca m-am scos

Stii, am invatat sa cunosc omul, sa-l vad dincolo de nickul sau avatarul cu care defileaza la un moment dat in virtual. Am invatat sa-l cunosc si sa-l vad asa cum este, dupa alegerile sau selectia pe care o face dintr-un intreg, in cazul acesta, textul.
Inca de la inceput este o mare eroare. Eroarea nu este aceea de a fi folosit eu cuvantul inselat (nu am avut altfel a-i spune, daca am vrut sa fiu si inteleasa bine), pentru ca in realitate nu exista barbat inselat de femeie si/sau femei inselate de barbati. O astfel de vinovatie nu exista.
De inselat, inseala doar cel/cea care se casatoreste din interes. Se inseala mai intai pe sine si, abia dupa aceea, pe partenerul sau.
Daca femeia si/sau barbatul, nu au stiut cum sa pastreze vie relatia de cuplu, daca s-au lasat prada rutinei, oboselii, obisnuintei, orgoliilor, fricii de schimbare s.a.m.d. sau daca au continuat sa convietuiasca incercand sa se schimbe unul pe celalalt, in loc sa recunoasca faptul ca sunt pur si simplu incompatibili, pana la un moment dat cand intalnesc o alta persoana alaturi de care retraiesc dragostea, pasiunea etc, etc, asta nu e inselatorie.
Asta e viata. De ce nimeni nu se gandeste ca tocmai viata ii face sa se intalneasca in acelasi loc si in acelasi timp?! Chestia asta cu inselatoria este o mare gogorita. Suntem oameni liberi…nimeni nu este proprietatea nimanui.
Si nu vorbesc acum de “De-ale carnavalului”, sa fiu bine inteleasa. Aceea este o “filosofie” de viata bolnava, total nesanatoasa.
Foarte bine abordeaza acest subiect doua piese pe care le-am vazut: “Cafeneaua”, la Bulandra si “ Cum iubeste cealalta jumatate”, la Teatrul Mic. Nici una, nici cealalta nu au titluri de prost gust, gen “De ce inseala X sau Y”.

M-am intalnit vara trecuta cu una dintre verisoarele mele, cea care m-a ajutat intr-un moment cumplit din prima mea tinerete, m-a ajutat ziceam, sa fac ceea ce trebuia, fapta pe care BOR o are trecuta in lista pacatelor de moarte pe care numai femeia il poate savarsi. Chestie de potenta, de gen si de sex...si, mai ales, de micime a acestuia.
Fapta ce m-a marcat serios pentru tot restul vietii mele de pana acum doi ani, cand am inteles, cand am aflat ceea ce am cautat si am vrut sa stiu.
M-am intalnit cu ea, cu femeia aceea, una dintre femeile ce nu au pentru tine nici o valoare, si i-am aratat dupa 23 de ani, recunostinta mea. M-a privit in ochi, a oftat si a zis: "Ani, trebuia sa ma intalnesc cu tine sa stiu asta! Nici nu stii cat de vinovata m-am simtit si cate remuscari am avut pana acum, cand ma simt pur si simplu izbavita!"

Deci, dragul meu, am trait pana acum cu vinovatia de a fi fost anticristul in persoana, dupa cum am declarat. Dar iata ca rolul meu pe acest pamant, in aceasta viata, este si a fost unul mesianic. Si sunt foarte serioasa cand spun asta! Pentru ca un om care s-a izbavit cu ajutorul aproapelui lui, are datoria de a izbavi la randul sau, pe altii ce-i sunt aproape, ajutandu-i sa se lepede de vinovatii inexistente, de inhibitii, de zgura, de reziduu, de praful unei intelepciuni murdare, de o educatie mizera pe care a primit-o si care le atarna greu pe suflet.
Amin, om, Amin :)
 
Sursa :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu