Cican picato



Eu nu stiu de ce nu ma invat eu minte si tot ma bag in seama, ca musca in , incercand sa salvez sufletele oamenilor, bantuite de spiritele unor scriitori morti. Pai cum nu stiu? Daca Mantuitorul a facut-o, eu sa nu o pot face?! Daca Sf. Anton atata l-a iubit pe dracul incat l-a intors la cele bune, eu sa nu reusesc sa fac aceeasi minune?! Cine, eu?
Daca Profetul Ilie a urcat pe al cincelea munte sa-l infrunte pe Baal, eu sa nu pot face asta? Pai asta a fost singura chestie pe care nu am putut s-o fac, dar asta numai pentru ca eu am fost nevoita sa merg intr-insa, pentru a infaptui miracolul!
Si stiti ce nu am mai putut eu sa fac, pentru ca nu am vrut? Sa urmez exemplul lui Brancoveanu. Asta n-am facut-o nu pentru ca mi s-a parut o sminteala ci pentru ca-l citisem pe Dosto, care mi-a explicat foarte clar prin gura unuia dintre personajele sale, cum sta treaba cu schimbarea religiei la categoria liber impus.
Povestea cu fratia mi-a prins bine c-am citit-o (si oricum, e singura faza de care-mi amintesc din toate cele trei volume) dar pe aia cu Idiotul, nu mi-a prins bine deloc, caci o idioata am fost toata viata mea. Norocul meu ca m-am oprit la timp si am aruncat Demonii cat mai departe, dupa numai cateva pagini citite. La dracu, aveam eu demonii mei rusi pe care a trebuit sa-i infrunt pe viu, ce-mi mai trebuiau altii?!
Cat despe Anna Karenina, ce pot sa spun? O proasta, am pierdut timpul cu ea, iar pe Cele trei surori, puah, le-am trait pe pielea mea pana m-am hotarat sa ma asez la ombra, in Livada de Visin.
In schimb l-am citit pe Goya prin intermediul lui Lion. Mare pictor Goya, mare domne, mare! Pe cat de mare pe atat de bantuit de fantome. Noroc ca astfel am aflat de cat poate fi de periculos somnul ratiunii, dar ce ratiune domne, ca n-am stiut, ca eu nu l-am citit pe Kant, nah. Dar mi-a sarit in ajutor Athena, Vrajitoarea din Portobello, care la pagina 182 mi-a povestit despre Jung si despre cele patru etape pe care fiecare dintre noi alegem sa le parcurgem sau nu, in incercarea noastra de a ne elibera de Umbra, Persona (si atentie la dezvoltarea personala si la personalitate) si de a evolua.
Pai are cineva impresia ca eu as fi inteles cate ceva din toate astea daca nu le-as fi citit abia dupa ce parcursesem cel putin 2-3 etape din cele patru?! Asta nu a fost pentru mine decat o confirmare si atat.
Dar gata, pana aici, pana azi, pana acum! De azi, plec de la Cristosii ma-sii in tabara vecina si prietena: ma fac diavolita, si in loc sa incerc sa salvez suflete, mai bine le ispitesc. Poate ca astfel ajung si eu ministresa.
E mult, mult mai usor sa faci asta…un sanvis, o briosa, o cafeluta, ceva?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie