Scrisoare pentru un prieten


Nu-l cunosti? Hai sa ti-l prezint pe "Necunoscutul" acesta, poate reusim astfel sa dam o noua explicatie prieteniei. Am zis bine explicatie, pentru ca nu-mi doresc a fi o definitie. In fond, este ideea mea despre prietenie sau viziunea mea.

Nu mai intrasem de mult pe forumul realitatii. De cate ori intram, sperand ca regasesc oamenii pe care credeam eu ca-i cunoscusem, ma pleosteam precum insetatul care realiza ca de fapt oaza era doar un miraj. Nu-i stiam pe oamenii aceia (ar fi prea mult sa zic, nu-i recunoasteam), chiar nu-i intelegeam. Ma intrebam daca de fapt asa sunt ei, sau joaca intr-o piesa de teatru. Imi doream sa am curajul sa le spun de la obraz ce impresie imi lasau, modul in care incepusem sa-i vad, sa incerc cumva sa le atrag atentia asupra erorii in care se afla.
Chiar am scris in blogul meu, care pe vremea aceea era pe o alta platforma, despre ei. Speram ca vor citi si ca vor lua cuvintele mele ca venind de la un prieten dezinteresat, ca poate chiar vor avea, citind, impresia de invitatie la meditatie, la o pauza pentru regasire.
N-ai sa vezi! Frectie la picior de lemn. Erau prea ocupati de importanta chestiunii care le statea in fata.

Prima oara am auzit de “Un pestisor pe nume Delta” la o intalnire din primavara lui 2009. Nu-ti spun ce mi-au auzit urechile si de la cine, spun doar ca mi-au starnit dorinta de a vedea ce si cum. Nu-ti spun nici ca nu ai fost singurul despre care s-a vorbit, mai pe romaneste, a fost barfit. Spun doar ca cei care au barfit acolo, se comportau aici pe forum de parca erau niste maice tereze. Nu iti spun cine, ce si cum, dar tin cu tot dinadinsul sa-ti spun ca exista exceptii.
Dupa intalnirea aceea am intrat mai des pe forum. Nu te umfla in pene, nu te-am cautat neaparat pe tine, insa am citit cateva comentarii de-ale tale care mi se pareau pe departe cele mai haioase si amuzante. Te-am admirat pentru pragmatismul si franchetea de care dadeai dovada la fiecare replica. Plus ca eram de acord cu aproape toate observatiile pe care le faceai. Nu intotdeauna, insa, cu forma pe care le-o dadeai acestora. Pe vremea aceea nu aflasem inca despre cuibusorul tau de nebunii, unde principala preocupare era sa-i bagai pe toti la masina de tocat.
Tin minte ca ti-am si zis la un moment dat ca esti haios si amuzant. La putin timp dupa aceasta declaratie, te-am ridicat la statutul de partener de tenis. Habar nu am daca stii despre ce vorbesc. Important este ca stiu eu.
Eh, trebuie sa recunosc acum si aici ca atunci cand am cunoscut pe pielea mea acel pragmatism si franchete, nu mi-a mai placut. Iar cand am descoperit, cu ajutorul scandalurilor de aici, cuibusorul tau de nebunii si am citit ce s-a scris acolo despre mine, am fost dezgustata.
Norocul meu este ca imi trece repede si norocul vostru este ca eu nu vomit unde ma apuca si ca, de fapt, vomit cu o frecventa atat de rara, incat este ca si cum n-ar fi.
Dar probabil ca ti-ai dat seama de toate astea si probabil ca-ti amintesti si de hotararea mea de a nu te mai vedea, auzi, vorbi…chestii. Asta sunt eu, nu pot sa tin supararea si nu sunt ranchiunoasa.

Cel mai important este sa stii ca mi-ai dat motive sa simt ca “prietenul la nevoie se cunoaste” si sa stiu sa fac diferenta, dintre “cainele care latra, dar nu musca” si o matza, fie el si motan, blanda care zgarie urat.
Ah, si ca daca mai cosmetizezi nitel meteahna de a te lua gura pe dinainte, iti pot spune cel mai important lucru , anume ca mi-ai dovedit ca pot avea incredere in tine. Cel putin pana acum, sper sa nu-mi dai motive sa regret aceasta sinceritate. Si daca imi vei da, tot ceea ce ti-am spus, este valabil pentru azi, acum si aici. Maine este deja o noua zi.
Concluzia la care am ajuns acum este ca nu mi-ai fost doar cel mai fidel partener de dialog, nici doar unul de tenis, ci ca un adevarat Maestru Kung–Fu.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie