Andreea


 96, 97, 98, 99 :)

Una peste alta, vizita la fam. Georgescu a fost una haioasa. Am vorbit cate-n luna si in stele, am mancat pastrama de berbecut cu mamaliguta si mujdei de usturoi si ghiudem si cascaval, am baut vin rosu (noi) , vin alb (ei) si cafele, am revazut filmul lui Kusturica “Viata e un miracol” si inceputul de la “Bueno Vista Social Club”, am hotarat la unison ca numai noi, astia din Balcani si cubanezii stim sa ne traim viata din plin (restul fiind usor handicapati, mai ales elvetienii), ne-au aratat pozele lor din Croatia si am povestit despre minunata tara in care am fost si noi si ei etc etc etc.
 Pe la ora 9 a venit si Alexa, care pana atunci fusese afara cu prietenii ei, dupa ce fusesera sa-si ia bilete la concertul AC/DC. De cum a sosit, m-a chemat la Andreea in camera si m-au rugat sa ma fac complice la planul ei de evadare. Mi-au propus s-o luam pe Andreea sa petreaca noaptea la noi, dar sa plece inaintea noastra pentru a putea sa mai stea si ea pe afara. Am fost imediat de acord, dar Corina si Florin au acceptat doar cu conditia ca ele sa plece impreuna cu noi.
 In fine, de aici a inceput circul. Fetele vroiau sa plecam mai repede, dar domnul meu a devenit subit foarte bine dispus si cu mare chef de dans, iar eu eram intre ei. Pe la ora unu am plecat spre casa. Aveam de mers patru statii, dar dumnealui s-a postat in intersectie, neclintit in hotararea lui de a astepta sosirea unui tramvai
(taxi, troleu, autobuz, masina) numit dorinta. Noi ca hai, el ca nu, eu ca plec, el ca sta, Alexa ma ruga ca sa nu-l las pe tac’su singur in intersectie, mie imi era somn, iar Andreea striga din cand in cand “sunt libera!”

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie