Alexa


Tema
18.09.’08

Alex: Nu imi fac tema si gata!
Eu: De ce spui asta? Ce tema ai?
Alex: Nu am decat la romana. Dar stiu eu sigur, m-am interesat: nu are dreptul sa ne dea teme pentru vacanta! Este timpul meu liber si asa vreau eu sa ramana!
Eu: Mai, Alexandra, nu te mai asmuti asa! Ia-o mai usor. Mai exact, in ce consta tema asta?
Alex: Ne-a dat de citit si de facut rezumate, iar eu nu le citesc pentru ca sunt niste tampenii!
Eu: Nu poti afirma despre niste carti pe care nici nu le-ai citit, ca sunt niste prostii! Este ca si cum ai spune ca nu-ti plac nu stiu ce fructe, pana nu le gusti!
Alex: Ba sigur ca pot, atata timp cat inca de la vederea lor am o reactie de respingere .
"Sa stii ca are dreptate fata asta, mi-am zis eu in gand. Exact asa gandeam si eu cand eram de varsta ei, cum de am putut uita?"
Eu: Totusi, hai sa vedem care sunt recomandarile profei, ce v-a dat de citit. Trebuie sa fie ceva acolo care sa-ti placa, nu se poate! Si apoi, sa admitem ca nu iti place nimic din toate astea. Citeste atunci alte carti, ceva care sa-ti faca placere, si fa rezumate la ele.
Alex: Of, bine! Asta este lista: D-l Goe, Vizita, Doua Loturi, Popa Tanda....
Eu: Niste tampenii!
Alex:Veeezi? Dar ce-i voi spune eu profei atunci cand imi va cere tema?
Eu: Ai trei optiuni:
1. Ii spui ca nu ti-ai facut tema pentru ca in vacanta nu se fac teme, exact ce mi-ai spus si mie.
2. De voie de nevoie, iti faci tema i-o prezinti profei si vezi ce reactie are. Ea poate fi multumita sau nemultumita de cum ai rezolvat tu tema asta. Tu insa, sigur vei ramane cu nemultumirea ca ai facut ceva impotriva vointei tale. Sau nu :)
3. Citeste ce iti place si vorbeste liber despre cartile citite.
Alex: Ei da, sigur se va supara si imi va da o nota proasta. Stiu eu cu cine am de-a face!
Eu: In situatia asta voi interveni eu si te voi sustine, asa cum am mai facut-o si pana acum.
Ma gandeam ca i-as spune profei, cu toata convingerea, ca a sosit vremea sa-l scoata pe Caragiale din carti. Sa le recomande copiiilor Ciresarii sau Cismigiu&Co, sau Recreatia Mare...sunt atatea carti minunate scrise pentru tineri. Sau, si mai bine, sa-i puna pe ei sa scrie despre ce le trece prin minte. Pur si simplu si cred ca ar fi mai distractiv si mai constructiv pentru toti.
Sa nu fiu gresit inteleasa! Garantat sunt pentru citit! Doar ca nici eu nu am citit nimic cu forta, iar daca am facut-o, nu am retinut mare lucru din lecturile respective...timp pierdut si atat.
Nu sunt sigura ca Alexa ar fi fost prea incantata de Ciresarii sau de celelalte propuneri ale mele. Cert este ca intre generatii au existat mereu diferente de opinii si de aceea cred ca tinerii trebuie lasati sa faca propriile alegeri. Tie ca parinte iti revine sarcina (nu foarte usoara, dar nici imposibila) de a-l asista, de a-l sfatui, de a-l supraveghea. Tocmai de aceea raman la convingerea mea ca locul copilului este langa parintii sai si nu langa bunici sau bone sau fel de fel de gradinite.
Revin la dialogul nostru.
Alex: Dar cum sa vorbesc eu despre cartile pe care le-am citit, ce sa spun despre ele?
Este foarte adevarat ca la varsta ei, nici eu nu stiam sa ma exteriorizez, sa ma explic, sa argumentez. Stiam doar ca mi-a placut sau nu o anumita carte.
Acum pot spune, cu mintea cea de pe urma, ca imi placeau pentru ca ma implicau in actiune, pentru ca in fiecare dintre ele ma identificam cu cel putin un personaj, pentru ca ma indemnau sa visez, sau mai corect spus, ma provocau sa-mi pun intrebari de genul: "eu ce as fi facut in situatia asta, eu as fi reusit"...
Am iubit toate cartile pe care le-am citit si pentru ca veneau si-mi confirmau faptul ca exista cel putin un om, autorul, care a ajuns la aceleasi raspunsuri puse la aceleasi intebari legate de viata. Asta m-a ajutat sa nu renunt.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica