Alex


copilul nimanui

In iarna lui 2006, in seara de Ajun, a sunat la usa noastra Alex, un baietel de 9 ani sosit de la un centru de plasament de pe langa teatrul masca, ce pornise inca de dimineata cu colindul.
Ii deschid usa, il las sa cante si apoi il invit in casa.
-Ohooo, ce brad frumos! exclama el privind fascinat la bradul nostru. Sunt curios daca la mine va veni mosul in noaptea asta!
M-am simtit deodata vinovata. Ce sa-i spun? Ca mosul vine doar la copiii cuminti?! Poate ca Alex chiar fusese cuminte, dar ii puteam eu promite ca aceasta inventie in costum rosu si cu barba alba va veni si la el? Mos Craciun este o inventie a bogatilor, un agent de marketing. De ce sa ma simt eu vinovata pentru toate astea, daca nu eu am inventat lumea asta nedreapta. L-am invitat pe Alex la masa. L-am trimis sa se spele pe maini si cred ca a ras mult in sinea sa pe seama asta. De cate ori nu o fi mancat el cu mainile murdare?!
Manca si se uita la televizorul din bucatarie, cum Mos Craciun a pornit cu sania sa prin lume sa imparta cadourile.
-Va veni si la mine? Sunt curios! zise din nou Alex.
Nu stiu ce sa-i raspund. Nici un cuvant de alinare nu mi se pare potrivit. In timpul acesta intra in bucatarie Alexa, dar vazand pe cineva strain, s-a retras. Alex, in shimb, sari de pe scaun si lua o pozitie de aparare.
-Ce s-a intamplat, de ce te-ai speriat?
-Nu ma bate?
-Cine sa te bata? Stai jos si termina de mancat linistit.
“Uite asta motiv sa ma simt vinovata, pentru ca fiica mea nu a venit sa salute un copil de varsta ei”, gandeam eu.
La un moment dat, baiatul imi spuse ca nu mai poate manca si, fara sa astepte reactia mea, incepu sa-si impacheteze restul de mancare pe care s-o ia la pachet. Parca indeplinea un ritual. Cu cata grija si atentie impacheta el mancarea in servetel!
-Stai asa, iti pregatesc eu un pachet, i-am spus.
La plecare i-am zis sa mai vina pe la noi. Aproape instantaneu mi-a trecut prin cap gandul ca poate, cine stie, va reveni cu baieti mai mari, cand nu suntem noi acasa. Uite un alt motiv pentru care sa ma simt vinovata, caci el nu a mai revenit de atunci.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie