Nul

-De ce m-ai inselat?
Vocea Lui suna sec, ca cea a unui judecator care-i cerea inculpatului sa pledeze: “vinovat” sau “nevinovat”.
-Nu te-am inselat!
-Nu te-am intrebat daca m-ai inselat, ci te-am intrebat de ce ai facut-o.
Vocea lui crestea in tonalitate, odata cu coarnele de bour, de zimbru, de cerb, de taur, de berbec, de tap, de faun, de capricorn, de whatever.
-Nu pricepi ca eu am fost cea inselata? Nu pricepi ca toti cei ce mi-au vrut binele, m-au inselat? Fusesem invatata ca binele invinge, intotdeauna binele invinge, ca pot fi ca El. Ca trebuie sa fiu ca El. Sa daruiesc, sa fiu buna, sa nu mint, sa nu fur, sa nu omor, sa nu preacurvesc. Sa nu preacurvesc. Sa nu preacurvesc. Sa daruiesc, sa ma las devorata de toti acei ce-mi vor binele. Sa ma daruiesc celor ce ma iubesc. Adica tuturor. Mai ales dusmanilor. Sa iert si sa iubesc. Si sa nu cer, sa nu astept nimic in schimb. Nu intelegi ca eu am fost cea inselata? Nu intelegi ca am vrut sa fiu ca El, sa fac ceea ce a facut El,  pana la a fi Apa si Duh? Doar Apa si Duh.
-Si, ai reusit sa fi ca El?
-Am reusit. Am reusit pana si, pret de patru zile, sa fiu Apa si Duh.
-Ti-a fost de folos? Te-a ajutat cu ceva?
-Am avut momentul meu de stralucire. Nu as fi realizat ca stralucesc, daca nu mi-ar fi spus asta un copil ce m-a vazut. Un copil a carui vedere nu fusese atinsa de nevedere. Inca.
-Te-am intrebat daca ti-a fost de folos, daca te-a ajutat cu ceva.
-Nu intelegi ca nici stralucirea aurului si a cristalelor nu mi-a fost de folos si nu m-a ajutat? Ci mi-a atras ori dispretul, ori dezaprobarea, ori invidia celorlalti? Nu intelegi ca nici stralucirea  Duhului si nici stralucirea Materiei nu m-a facut sa ma simt apreciata pentru ceea ce sunt, pentru ca sunt? Nu intelegi ca eu am fost cea inselata?
-De ce m-ai inselat?
Vocea Lui suna plin, galgaind de lacrimile ce-i curgeau din mainile unde odata fusesera batute cuiele.
-Nu te-am inselat.
-De ce m-ai inselat?
Vocea lui suna infundat, gatuita de durerea ce l-a ingenunchiat.
-Nu intelegi ca trebuia sa pun ceva in loc? Nu intelegi ca trebuia sa completez golul acela cu ceva? Trebuia sa fac asta, fiindca nu m-as fi putut ierta altfel. Mai usor imi este sa-mi iert cele facute, decat cele nefacute! Nu intelegi ca nu am vrut sa ajung in “Cafeneaua” lui Bobrik & Clark, unde marturisile au fost facute prea tarziu, mult prea tarziu, cand deja pasiunea fusese ucisa de blazare? Nu te-am inselat, ci m-am sinucis metaforic, taindu-mi metaforic venele si lasand sa cada cheagurile patimilor, renascand astfel pasiunea.
-Te-a ajutat cu ceva?
-Am trait.

Prin ochiul deschis al Ferestrei ce dadea spre crestele Muntilor, Luna imi radea neputinta de a fi ca Ea. Ea, cea care chiar plina fiind, zburda jucausa si agila ca o gazela, trasand arcuri de cerc dintr-o culme in alta. Niciodata nu s-a intors din drum, lasand cercul deschis, in favoarea unei sinusoide in plan vertical.
Prin ochiul deschis al Ferestrei ce dadea spre un loc de joaca pentru copii, acum gol, pajistea vie si plina de roua noptii, imi trimitea stropii ei racorosi care sa-mi stinga focul din priviri.
“He, he, plina sunt si eu. Cel mai bine se vede asta, atunci cand sunt goala. N-am fost niciodata o slabanoaga sau o uscata. Deci, care e diferenta dintre noi doua? Aha, constanta uneia vs. variabilitatea celeilalte. Asa, si? Pot face exact ceea ce faci si tu, dar in plan orizontal. Si mai pot sa joc si sotron sau piatra foarfeca hartie, ceea ce tu nu poti face, fiindca nu ai un partener de joaca. Tocmai de aceea te comporti ca Regina Noptii, de parca toata lumea ar fi a ta. Uite ca nu este, fiindca ciclul vietii tale este de doar o luna. Al meu este de luna si luna si luna si luna……luni ce renasc din alta, in una. Luni si Lumi. Iata motivul pentru care Lumea asta este a mea, nu a ta.”

-Voi vedeti Luna?
Tacere.
-Tu vezi Luna? O vezi ce face? Vezi ce se intampla?
-Cu cine vorbesti?
-Cu voi.
Tacere.
-Hei, Tu! Vezi ce se intampla? Nu intelegeti ca nu eu v-am inselat, ci voi v-ati inselat, atunci cand v-ati lasat decupati unul de celalalt? Cerul de Pamant? Ha, ha, ha, ha…voi nu cautati sa ma judecati, tu cautai o lipeala.
I-am imbratisat pe amandoi deodata, dar nici unul nu voia sa cedeze, fiecare dintre ei revendicandu-si primordialitatea sau, mai degraba, exclusivitatea. Atunci i-am strans si mai tare in brate. Imi era frica sa nu-i scap si sa nu-i pierd, sa nu-i risipesc ca pe un puzzle scapat din mana, sa nu-i ravasesc. Alt lipici nu aveam, drept urmare am scuipat vartos si am inceput sa-i framant, ca pe un aluat de cozonac. Si s-au legat.
Asa, apoi le-am dat drumul din brate si i-am privit. L-am vazut pe Unul. Era frumos. L-am mai scuipat odata ca sa nu-l deochi si i-am zis:
-Buna, eu sunt Ani. Tu? Imi plac filmele western. Mult mai mult decat alea cu pastori. Tie?

Comentarii

  1. Daca ai citit SCRISORI CATRE RITA - Kaos Moon da-mi te rog un feedback pe kaos.moon@yahoo.com; da-mi-l, pentru ca ma intereseaza

    daca n-ai citit cartea, ce mai astepti? :) scrie-mi tot acolo si ti-o trimit

    Scriitorul complet :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, n-am citit-o.
    Ce mai astept? Un motiv beton pentru a o cumpara :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. ti l-am dat pe e-mail:)

    bonus : motivul beton esti tu

    RăspundețiȘtergere
  4. Sold!

    Eh, da, asa mai zic si eu. Trimite-mi o duzina:)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie