miercuri, 10 august 2011

He, he

Capitolul 2...hahahaha

Iulia,

Parafrazandu-l pe Irons, daca o femeie ii comunica unui barbat ceva anume, barbatul, orice barbat care este adevarat, nu va avea nevoie de explicatii suplimentare din partea ei, el stie.
Femeilor nu le este niciodata lene sa vorbeasca, scrie, explice, povesteasca! Uita-te si tu ce-am facut noi doua aici :))) Tot ce-am spus noi doua aici, a spus Irons in numai cateva cuvinte… ha, ha, ma foarte distrez :).

In rest, barbatilor nu le este neaparat lene sa asculte sau sa caute sau sa explice, ei au modul lor specific de a comunica si de a face toate acestea. Tine de constructia lor, de anatomia, de chimia lor care, asa cum am mai spus odata, nu are cum sa nu fie diferita de cea a femeii. E natural si firesc sa fim diferiti, femeia de barbat. 
Si unul dintre cele mai intelepte sau cuminti lucruri pe care le putem face este sa ne acceptam unii pe altii asa cum suntem sau sa restrangem apropierea la limita acceptabilului reciproc, sau sa ne despartim, fiindca dorinta unuia sau a celuilalt (dar trebuie sa recunoastem ca in general femeia se munceste sa-l schimbe pe barbat si nu invers) de a-l schimba pe cel de langa tine in ceea ce vrei tu sa fie, este cea mai toxica si daunatoare  lupta dusa intre oameni.
Pentru ca una este aventura prin care il descoperi pe aproapele tau, descoperindu-te astfel pe tine, si alta este sa cauti, cu dalta si ciocanul educatiei, sa-i cioplesti chipul dupa asemanarea ta.

Ceilalti, femeia-barbat si barbatul-femeie sunt doar niste mutanti aparuti pe fondul educatiei, a mentalitatii date mostenire din tata in fiu sau din mama in fiica, a prejudecatilor si a ideilor fixe, a unui mod de viata si a unor conventii sociale primite mostenire de la inaintasi si acceptate ca fiind valabile, adevarate si asupra carora nici macar nu s-au intrebat, darmite sa se lupte pentru a le schimba, pentru a scoate adevarul la lumina, din hatisul si labirintul iluziilor si amagirilor cu care am fost hraniti inca din fasa.
 Pentru ca una este sa cauti in interiorul tau pentru a gasi si a sti ce anume sa cauti in exterior si alta este sa pornesti cruciade in numele unor idealuri. Si, chiar daca idealul tau merita pana si jertfa suprema pentru a fi atins, nimeni altcineva in afara de tine nu este obligat, nu trebuie obligat ca, impotriva vointei sale, sa contribuie la indeplinirea lui. Eu as zice acum ca nimeni nu merita nici macar sa fie convins  prin munca de lamurire sa lupte intr-o lupta care nu este a lui.
In incheiere mai spun ca, inainte de acest copy paste, referitor la care initial mi-am exprimat opinia ca si cum as fi dat un simplu like pe facebook (sau cel putin imi imaginez ca asa se face, fiindca eu n-am cont de facebook si nu stiu:)), am scris cu degetelele mele acest fragment dintr-o carte care mi-a mers la suflet si care, zic eu, este edificator in discutia noastra referitoare la casnicie :).

7 comentarii:

  1. Eu cred în modestia omului de a se schimba pe sine. Eu atâta pretenție am de la mine. Chiar, ți s-a părut că o reclam de la altcineva? Înseamnă că iarăși, m-oi fi exprimat greșit...

    Totuși, a vorbi pasionat nu înseamnă totuși a fi nebun... sau zevzec :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar dacă e să aleg între două "declarații" o las de tot în urmă pe a lui Irons pentru că o aleg pe asta... E mai vulcanică, adică mai pe măsura mea, dacă îmi permiți :)

    http://www.youtube.com/watch?v=K-VJDgOBdA4

    RăspundețiȘtergere
  3. ... văd că pleiază două acolo, eu la prima mă refer

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca ar fi sa-l contrazic pe Irons cu ceva, as zice ca viata nu este imposibila. As zice, insa, si ca viata nu este nici simpla si nici complicata, dar cu certitudine este complexa:) Oricat ar vrea cineva sa simplifice complexitatea vietii, nu va putea :)

    Asa, acum referitor la "Eu cred în modestia omului de a se schimba pe sine" as vrea sa spun ceva.
    In patru ani se zile de cand exist si virtual, am cunoscut in mediul acesta diferiti oameni pe care apoi i-am intalnit si in realitate. Dar de cunoscut, i-am cunoscut in virtual, caci aici si-au dat arama pe fata si si-au aratat adevaratul chip.
    Unii dintre oamenii acestia, (care au scris cu identitatea lor reala), au reusit sa ma convinga ca exista oameni care nu se pot schimba niciodata. Tine de esenta lor, fiindca "sangele apa nu se face" si tocmai de aceea viata nu este simpla, pentru ca prin venele noastre nu curge apa, ci un complex sangvin.

    Buuun, "gagii si gagicutele" astea agitau spiritele in mediul virtual romanesc, varsand cuvinte si frustrari si, dupa caz, manipuland la greu. Desi pozau in oameni culti si educati, prin atitudinea, comportamentul si modul in care se exprimau, au dovedit ca nu sunt decat niste "ghertoi intelectuali".
    Intamplator sau nu, exemplarele acestia nu aveau in comun cu romanescul, decat cetatenia. Si, ca sa nu sfidez nici politicalul corectensul si nici gramaticalul corectnesul, voi spunde ca erau tipul caracteristic de Ungureanu, Ciutacu, Grecu, Avram si alti astfel de jurnalisti :))))


    He, he, Sammy Davis Jr. imi aminteste de "Totul e iluminat"....minunat film! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Apreciez ce ai scris.

    Dar eu tot cred că mă pot schimba :))) Dacă mai pot și alții, OK... Ce altceva pot face ei decât să încerce? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Poti incepe schimbarea prin a nu mai lua totul la modul personal:)
    Poate ca am gresit atunci cand am preluat dintr-un dialog niste idei si apoi le-am retransmis amplificate sau ramificate, dar hei, nici macar eu nu sunt perfecta :))))))

    RăspundețiȘtergere