Postări

Se afișează postări din august, 2011

A ţânţări, ţânţărire

Imagine
Ma gandesc ca daca "respectarea" cuvantului lui Dumnezeu intr-o tara a crestinilor in care institutia ce se bucura de cea mai mare incredere din partea "oamenilor cu frica lui Dumnezeu", este biserica, a ajuns unde si in halul in care a ajuns, va trebui sa schimbam (dand astfel tonul in schimbarea mentalitatii) chiar poruncile, deci cuvantul lui Dumnezeu deci pe Dumnezeu cu Dracul, daca vrem sa-i sfidam pe mayasi cu ceasul lor cu tot:). Ceva nou, de genul asta:
1. Furati tot ce se poate;
2. Mintiti, mintiti, mintiti;
3. Nu va tineti niciodata de cuvant! 4. Preacurviti!
5. Tradati, tradati, tradati! 6. s.
7. a.
8. m.
9. d.
10. Asasar, ia mai duceti-va voi toti la dracu! Ceea ce echivaleaza cu o binecuvantare :).




Pinguin

Ca nu stiu ce sa mai zic.
Poate doar atat si inca un pic. :)

Fictiune

Imagine
Problema se pune in felul urmator: pot sa fiu eu si sa fac in fel si chip: si bla, si blabla, si blablabla...cata vreme tu-mi ceri ajutorul si eu te ajut neconditionat, eu sunt Dumnezeu. Daca eu nu ti-am cerut tie vreodata, in nici o imprejurare, nici sa-mi multumesti si nici ajutorul, e clar ca buna ziua ca eu sunt Dumnezeu si nu tu. Atunci nu te mai purta ca si cum ai fi, ca te ia mama dracului :). De fapt, cred ca te-a luat deja, ca nu mai stiu nimic de tine. PS: Mama dracului e aia care te invata sa zbori. PPS: Dumnezeu a fost mic si ros de indoiala. L-am rugat si eu odata sa ma ajute si mi-a tras un sut in cur, ca doar pana la nivelul ala l-a dus pe el piciorul, intelegi? Atunci i-am dat si eu un sut in gura. Sunt o Dumnezee felxibila. Ca atare ma indoiesc numai atunci cand ma aplec sa iau o scama de pe covor, o firimitura si/sau, dupa caz, un gargaritoi esuat cu cracii in sus, pe care l-am ajutat sa moara fericit…nu si pe viespea neagra! P’aia am aruncat-o intr-un borcan de 800 d…

Gol

Imagine
Cred ca as merita o soarta mai buna de la soarta mea. Initial gandisem sa scriu “cred ca oamenii ar merita o soarta mai buna de la soarta lor”, dar ce-mi pasa mie de oameni? In definitiv, oamenii merita exact ceea ce merita. De aceea am ales sa spun ce as merita eu, ca stiu. As merita sa stiu “ce-ar fi fost daca”. Mi-ar fi placut sa ma nasc cu un DVD pe care sa se imprime, in timp real, filmul paralel cu “ce-ar fi fost daca”. Sa stiu exact si sa nu mai fiu nevoita nici sa ma mint cu “s-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample” sau sa-mi imaginez “am facut sa se intample exact ceea ce trebuia sa fac ca sa se intample”. Vazand astfel lucrurile, acum cred ca pana si Dumnezeu ar fi meritat o soarta mai buna de la soarta lui. Ca sa stie…. In fine, acum sunt intr-o stare d’aia liniara, ca o linie din aia de pe monitorul care iti monitorizeaza bataile inimii, asa cum am vazut doar in filme. O stare din aia liniara, unde nu ma doare nimic, nu ma agaseaza nimic, nu ma una, nu ma alta, nu mi-e …

Eseu

Imagine
46 18-01-2010 Ani Stoica


And the present: Primul meu Copy Paste Nu este tocmai unul obisnuit, este unul "sub acoperire", dar recunoscut, deci iertat .

W: Violă si Violist

Sunt de-a dreptul pornita sa intreprind acesta actiune cauzata de impulsul meu creator, care imi zbiara in cap: cantaaaaa-maaaaa!







Spot

Imagine
“S-a intamplat ca aveam o disputa amicala cu un amic, cu cine altcineva? Se intampla adesea atunci cand nu pictez, cant la pian sau scriu poezii patriotice. Era cu privire la adventistii de ziua a saptea si sanctuarele de la Sarmisegetuza. Nu ne intelegeam asupra placutelor. Astfel am dat peste nevoia ta de a fi bagata in seama, exprimata prin strigatul virtual” ...............................


Asaaaa,

Imagine
“Azi sunt Venus”, ar fi spus actorul pe cand se juca de-a imparatul roman pe scena Nationalului bucurestean. “Azi e Luni”, zic si eu si, aplicand “principiul jidanesc” conform caruia "nu dau bani de lunea ca dau toata saptamana", azi spun “Sa cada netu! Sa cada netu la toti, numai al meu nu!  Sa vina tot netu la mine!” Si din netul meu, eu sa-i dau nitel si cerbuluivechi. Sa scriu: -Iesi afara? Si el sa scrie. -Plm, hai ca ies. Si eu o sa incep sa rad vesel ca omul stie sa faca diferenta intre un semn de intrebare si unul de exclamare. Vesela si amuzata de faptul ca am dupa ce sa-l recunosc. Adica, pe bune, asa ceva vezi numai la unu de doua mii de ani. Si apoi sa-i scriu ca ne vedem la Gara de Nord, pe locul unde pe vremea copilariei mele era magazinul “Cerbul”. Ne vedem si-i zic: -Ia-ma de brat si spune-mi tu. Hai sa-ti prezint viata pe Planeta Noastra. Iar el sa-mi zica: ………………. -Nu-i nimic daca n-ai brate, lasa ca te iau eu de coarne. -Uite, vezi, el e Soarele. Incear…

Macac

....fara diacritice :)
-De ce radeti, doamna? -Ah, nu era de ras? Ia sa ma mai uit odata. Ba da, e de ras! E la fel de ras ca in “Tais toi”, unde Gerard Depardieu ii spune lui Reno ca are ochi de cal. -Doamna, sunteti needucata si necivilizata! Lucrurile astea nu sunt de ras, lucrurile astea dor. -Poate, nu va contrazic, insa rad pentru ca nu ma pot abtine, pentru ca m-am abtinut deja si eu cand ma abtin, plesnesc. Si cand plesnesc eu, nu plesnesc la plezneala, ci nimeresc fix in punctul pe care, desi nu l-am tintit, totusi l-am nimerit. -D…. -Uite care-i treaba: m-ai intrebat pe mine daca e bine sa aduci pe lume un suflet de om ambalat in maimuta? Nu. M-ai intrebat pe mine daca e bine sa-l scoti in lume, sa-l urci pe ringul de dans si sa-l lasi sa se maimutareasca, prezentandu-ni-l ca pe un program special? Nu m-ai intrebat, ca ti-as fi spus ca NU. Atunci nu-mi spune nici sa nu rad de maimuta dumitale si de maimutarelile ei, ca daca mie imi vine sa rad, inseamna ca-i de ras, iar …

Hobby

Am pictat o pictura naiva.
dovada

Live at Pompeii

"Mai avem nevoie si de aer."

Adica

Adica m-am gandit la ce-as face eu, prima si prima data, dupa ce ajung la concluzia ca sunt o Dumnezee. M-as numi Presedinta. Asa, apoi am zis ca sa scriu un compendiu de interdictii si restrictii. Pai ce altceva, nu? Asta este cel mai usor lucru de facut. Pai care femeie si-ar lua raspunderea, ca Presedinta, sa le lase oamenilor libertatea totala, ei sa si-o calce in  picioare de destepti ce sunt, ca apoi sa vina inapoi la tine ca sa-i dregi si sa-i ajuti, nu inainte de a-ti lua papara ca ce draci ce dumnezee esti tu, ca le-ai harazit lor o astfel de soarta de tot rahatul de viata traita intr-o deplina libertate cu care ei nu stiu ce sa faca. Si ca sa le zici tot tu, ca tu trebuie sa stii, ca d’asta esti dumnezee. Ma rog, presedinta. Deci, prima si prima data as interzice litera “i”  cu toate derivatele ei ivite din diacritice: de la imparatie. He, he, aia cu “dupa ce ajunge imparat”.de la iepur. No comment.de la iubire. No comment.de la iertare. Idem. Si apoi, si …

douasaseaugustdouamiiunspe

Eu cred ca fericirea maxima e sa nu fii destept. Nu zic neaparat sa fii prost, sau sa recunosti ca esti prost, dar in mod sigur sa nu fii destept este conditia necesara si suficienta de fericire. Eu asa zic ca e, ca eu n-am vazut si n-am auzit de nici un filosof fericit. Toti au fost niste distrusi. Niste patetici. Niste oratori. Niste oralisti. Sa nu-mi spuna mie vreun filosof ca ba el e fericit, ca eu o sa-i spun imediat ca se cunoaste de la o posta ca nu e. Probabil ca replica lui va fi ca sunt proasta. Bingo! Nefericirea lui se va solda in topuri si topuri de hartie pe care ei isi vor dezvolta teoria argumentativa a carei concluzie va putea fi citita in doua cuvinte si un semn de exclamare: “esti proasta!” Intre ghilimele, desigur, deoarece acesta este citat. Si eu o sa-i spun ca “ma mai tii  de vorba, ca trebuie sa intru in posesia dreptului de proprietate asupra Pamantului”. Deci a Pamantului, nu a unei parcele si nici a unei tarlale. Locul desteptilor e pe planeta de diamant. Sa…

Ghilimele

Azi n-am mai citit o suta. Azi am citit o iarna. Si nu o iarna, ci IARNA. Ziua aia cat un univers, cand a inceput sa ninga si mie mi s-a facut subit frica sa conduc. Mi-a fost asa de frica sa conduc, incat masina s-a rastit la mine “ia mai du-te tu la dracu, ceadesprecaresavorbitsiasapreamult, ca preiau eu comanda”. Si, aidoma unei sanii, a luat-o fix spre prapastie. Ma tineam de mana sa nu cad. Asa m-a prins parapetul care, in urma impactului, a luat infatisarea lui Jako, al doilea in ierarhie dupa Marele Alexandru, echivalentul sfantului petru la scara papagaliceasca. “Hai siktir, spuse, ca nu ti-a sunat ceasul sa mori!” “Te cred si eu! Fiindca a trecut. A trecut pentru ca timpul a pus punct. Habar nu ai, este? Stiu asta de la mobilul meu, pe al carui ecran, imediat dupa ce s-a pierdut semnalul, au inceput sa scrie niste semne grafice care aduceau cu niste consoane, de nu am mai stiut daca este revelionul, craciunul sau anul nou si, just in case, mi-am imbracat ia mea romaneasca s…

Schema

Nikita Iordanova era sefa catedrei de dans si bune maniere. Ca sa-si rotunjeasca veniturile, presta la seral ore de gospodarie. Le invata pe elevele sale sa faca sluj in fata gospodinului. Credea cu tarie in menirea asta a ei. De altfel, aplicand-o la nivel personal, a fost singura care i-a atras un dram de atentie din partea presedintelui, colhoznicul Boris Mitoknovici.
Intr-una din zile fu anuntata ca in oraselul lor avea sa soseasca niste oaspeti importanti de la P. Presedintele de colhoz o chema la el si ii ceru sa pregateasca, cu mare atentie, un spectacol artistic in cinstea inaltilor oaspeti. Si sa nu cumva sa uite sa-si schimbe salopeta imbarcata cu care, mulse pana atunci laptele de rumegatoare, cu o rochie mai de doamne ajuta.
Sotia consulului roman avea sa le aduca niste ajutoare umanitare. Tocmai se aplanase scandalul diplomatic ce se iscase intre cele doua tari partenere si prietene, iar aceasta dorea sa le arate ca ea este gata sa puna prin gestul ei, punct acestui conf…

Schita

Imagine
"-Sa nu-mi spui acum ca ai inclusiv capacitatea de a vorbi cu mortii! -Eu am inclusiv capacitatea de a vorbi doarcu mortii matii, daca mai faci mult pe prostu'!"
Si chiar m-am enervat! Nu numai ca sotia patronului, “prima doamna” nu-i iesea acestuia din cuvant si il urma precum o oaie tunsa in stilul pudel. Ii era teama sa si sufle, ca de rasuflat, rasuflase de mult din spaima de a nu fi repudiata.
-Si tu vrei ca eu sa-ti fiu secretara? Multumesc, dar nu multumesc!
Am iesit din firma fara urma de regret. La poarta acesteia insa, o alta proasta a targului. Directoarea era pana peste poate de patrunsa de importanta functiei ce i se daduse spre statele de plata. Am trecut razant pe langa ea. Cum am iesit pe poarta, m-am mai uitat pentru o clipa la ceea ce fusese pentru mine, “Oz, inchisoarea federala”, unde nimerisem complet nevinovata. Firma “Motanul din Cracovia” incaltase patru pisici si le inchisese in niste tarcuri amplasate chiar in strada, ca pe niste mascote. Nu am f…

Naratiune

Narta era total dezorientata. Locul unde aterizase parea ca devine din ce in ce mai ingust pe masura ce inainta. Desi peisajul ii parea a fi unul de desert, de uscaciune si de secatura, nu intelegea cum de terrierii erau atat de zburdalnici. Unii, cei mai multi, mergeau in pas de mars, adica se marsaluiau unii pe ceilalti si-si dadeau suturi care pe unde apucau.
Daca nu mergeau in pas de mars, atunci sigur mergeau in pas de defilare: unii defilau cu zambetul pe buze dar cu gandul rau in minte, altii cu diplomele adunate, altii defilau cu portofolii intregi de orice natura, unii cu succesele lor inregistrate la OSIM sau recunoscute NOBEL, altele cu silicoanele, unii cu muschii si tot asa. Narta intra si ea in pas de defilare, dar in scurt timp realiza ca nu prea are cu ce, ca nimic din tot ceea ce avea ea, natura ei, felul ei de a fi nu prea se incadrau in standardele de defilare.
Atunci incepu a se vedea proasta, sluta si urata si se infurie foarte tare. Trecu si ea din pas de defi…

Nesimtit

Ma gandeam la ceea ce am spus aici, referitor la oamenii deosebiti care au ales sa-si traiasca viata intr-o distinsa discretie, ca tocmai bunul lor simt si discretie au permis nesimtirii si marlaniei sa devina vedete. Mi-am amintit si de ceea ce scriam aici, referitor la declaratia Oanei Pellea despre faptul ca ea considera ca fiind „Un exerciţiu fabulos să ierţi mârlanul“.
Marlania si nesimtirea nu trebuie iertate, iar ea ar fi trebuit sa stie ca, asa cum spunea tatal ei in "Capcana mercenarilor", iertarea este o poarta catre noi pacate. Un tata pe care nu l-a meritat, cata vreme nu a stiut ce sa invete de la el.

Arhiva


Simtit

Imagine
Multi ani nu am fost pasionata de parfumuri. In tinerete imi observam colegele de scoala sau de serviciu cata importanta acordau miresmelor si cati bani investeau in ele. Mie imi pareau doar niste mofturi, pana cand...am primit in dar primul meu parfum "Aqua di Gio" de la Armani, nici prea prea nici foarte foarte, una peste alta un parfum placut. Nu am suferit dupa el atunci cand s-a terminat. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A urmat un martisor, ca doar simbolicul trifoi cu patru foi si cu snur alb rosu nu mai era de ajuns, nu? Am primit, de data aceasta de la Emporio Armani, "ELLE". Imediat dupa asta m-am pricopsit si cu "Organza", de la Givenchy . Putin cam stridente mirosurile lor, dar m-am obisnuit si cu ele. Tocmai cand le-am terminat si ma gandeam sa-mi aleg eu parfumul, sotul meu drag m-a cadorisit cu un "Noa", de la Cacharele...bun parfum.
Cand si acesta s-a terminat, parfumul era deja un viciu pentru mine. Mi-am ales de la Paco Raban…

Vazut

Imagine
In 2003 sau 2004, cand a venit Jethro Tull in Bucuresti, am fost la concert. Dupa concert am fost la un bar si am ajuns acasa pe la 2-3 dimineata. Copiii adormisera si uitasera cheile in usa, iar noi am ramas blocati pe dinafara. Am sunat, am batut, am sunat pe fix, pe mobil…copiii dormeau fericiti. In casa, toate luminile erau aprinse, dar nici o miscare. I-am trezit pe vecini cu bataile noastre, dar pe copii, nu. Pana dimineata cand s-au sculat copiii, am petrecut o noapte feerica in masina. Dupa ce a scos fum si flacari pe nas si pe urechi de nervi, dumnealui a adormit si a inceput sa sforaie :).
Toata muzica asta pe care am postat-o in blog o stiu de la el.

Ascultat

Imagine

Citit

Acum cativa ani m-am intalnit cu vara-mea. Nu ne mai vazuseram inca de la Inaltare, cu ocazia lansarii Micii Sirene, un scenariu cu un rasunator succes la public. Adevarul este ca Haralba, eroina principala, imi cam starnea reactii adverse. Desigur ca le puteam pune pe seama intregului meu complex de complexitate, eu pe vremea aia fiind cat o balena alba in mai multe dungi negre.  Ce ma enerva la ea, era excesul de siropuri pe care-l raspandea in jurul ei: dulcegarii, tuguiat de buze, ochi dati peste cap, bustul ei care statea parca gata gata sa te-mpunga, punandu-i la grea incercare pe bietii ei nasturi …chestii d’astea.
Voiam si eu sani si talie ca ai ei!!!! Deja nu mai eram o balena alba intr-o dunga, ci devenisem Marea Balena Albastra de suparare. Ei, fir-ar sa fie, stai ca ma fac eu the MythBusters…si am dat-o pe anorexice. Am devenit si eu sirena, dar sirena lui Roaita. Plus ca am inceput sa vaz si dublu. Dar totul e bine cand se termina cu bine: privindu-ma in oglinda prin och…

Scris...

Scoase cu grija ultimul print si il aseza duios peste celelalte. Isi implinise visul. Isi scrise cartea. Aseza manusrisul la loc sigur, ca pe ceva pretios. Nu mai avea nimic de dovedit.
Avusese mult de lucru in ultimul timp. Daduse prioritate articolelor pentru jurnalele cu care colabora, dar iata ca reusise sa le duca pe toate la bun sfarsit.
Ar fi dorit atat de mult ca el sa-i fie aproape, ca el sa-i fi fost aproape. Aproape, aproape, atat de aproape incat sa nu mai aiba motive sa se intrebe despre momentele cand l-a simtit aproape, daca au fost numai rodul imaginatiei ei, sau poate al dorintei. Il asteptase tot timpul acesta, toata viata ei...
Se duse in dormitor, isi dezbraca hainele de casa si ramase goala in fata oglinzii. Isi privea trupul imbatranit de atata asteptare. Pufni in ras. Pe pantecul ei se puteau citi urmele asteptarilor ei traite cu aceeasi intensitate cu care Seven il astepta pe Jaguar Paw sa se intoarca din capcana piramidei ridicate prin sacrilegiu, caruia aces…

Fuck

“Dublu” inseamna de doua ori “Simplu” sau de doua ori mai simplu? Sau dublul simplului este complicatul? Dublul, dublul sens, dubla masura sau duplicitatea complica simplul? E drept ca, si am mai spus asta odata, sunt unele certitudini mult mai dureroase decat incertitudinile, dar orisicat!
Ultima mea certitudine a fost acum cateva zile, pe cand ma scaldam goala in apa marii, pe cand am ridicat bratele si am multumit Pamantului pentru tot si pentru toate, intr-o incercare de imbratisare, esuata din cauza bratelor mele mult prea mici pentru un Pamant atat de mare. I-am multumit pentru tot si pentru toate, fiind pregatita, atunci si acolo, sa mor. N-am murit. Probabil ca Pamantul nu era pregatit inca sa ma lase sa mor si mai avea nevoie de mine. Nu stiu pentru ce, probabil ca pentru a-i mai face nitica umbra de pomana. Sau pentru a-mi da timp sa inteleg ca tot ceea ce conteaza este realitatea. Ca putem noi, oamenii, sa visam, sa ne imaginam sau sa traim mintal in lumi si universuri parale…

Umpa Lumpa

M-am impiedicat si am cazut :))

5 motive pentru care Johnny Depp e actorul meu preferat:
4. Fiindca este.
3. Fiindca este.
2. Fiindca este.
1. Fiindca este.
0. :)

mda

Mihai este la mare cu prietenii lui. Alexa este la mare cu prietenii ei. Noi? Noi suntem in luna lui jucy fruits :).

Istoria se repeta :)


Capotul de diftină

„Aveam 15 ani când am intrat în lumea filmului. Se întâmpla în vara lui 1980. Eram o adolescentă frumoasă, foarte frumoasă. Poate cam prea frumoasă. Dar cum în viata nu le poți avea pe toate, la anii aceia pe cât eram de frumoasă, pe atât eram de naivă. Acum raportul s-a inversat și este, ca și atunci, în defavoarea mea. Acum am tot ce-și poate dori un bărbat de la o femeie, mai putin frumusețea și virginitatea adolescentină.
"Viața ca o țeapă", cum ar zice Alan H. Cohen în cartea lui pe care deși am cumpărat-o, n-am citit-o. Am cumpărat-o doar pentru că era cu plata la salariu. Ah, și pentru că beneficiam de o reducere de preț care constituia un motiv întemeiat pentru a cumpăra o carte. Și odata cu ea, multe alte cărți pe care, deși le-am cumpărat, nu le-am citit.
În vara lui 1980 nu aveam eu grija cărților. Pe vremea aceea visam. Visam să fiu, visam să am, visam să fac, visam la o dragoste cum numai în filmele de cinemateca mai vazusem. Pe atunci nu aflasem…

Mr.

Imagine
...Muscolo, instalatorul gigel.
Hai ca tocmai vin de la razboi :)



Vai, ce frumos mai canta flacaii astia!  Zice ca "Fight With Blood, Fight With Steel"....hai ca sa va dau si traducerea: zice ca sa nu mai infundati chiuveta, sa dati dovada de sange in instalatie si ca data viitoare s-o faceti cu stil.
Cine lupta fara stil, nu-i decat un motorhead....vruuuum:)





Laundry

Imagine
Londra are si ea de spalat niste pacate. Nah, se intampla adesea in cazul caselor mari si nobile. La fel de des ca in cazul bordeielor consecvente obiceiurilor. Pentru ca una ar fi fost istoria daca Nobila Casa ar fi mers cu  naframa alba in varf de bat la localnici si i-ar fi rugat frumos sa-i dea si ei scortisoara si piper si vanilie ca sa manance si gura ei, drept multumire invatandu-i pe acestia limba lui Shakespeare si polo si cricket si alta este  mizeria care au adus-o in Europa pe drumul matasii croit cu sabia. Nah, poate ca Shakespeare n-a stiut, saracul, ca cine ridica primul sabia, de sabie moare. Sau n-a stiut sa se faca inteles nici macar de ai lui, darmite de localnici. Si poate ca nici Byron n-o fi avut pentru localnici gust de scortisoara si vanilie si cuisoare, ca urmare le-a starnit acestora interesul de a-l gusta la el acasa, asa cum zic invataturile yogine, ca omul ar trebui sa se hraneasca cu roadele pamantului caruia ii apartine. Invataturi in virtutea carora si…

Ah

Imagine
Ah, dar va rog si lansez prin asta un apel catre cei care sufera de gramaticali corectnes si se simt astfel impiedicati de forma sa ajunga la fond, sa nu mai citeasca blogul acesta. In definitiv nu e nici o pierdere, nici pentru mine, nici pentru ei. Ei cu forma lor, eu cu fondul meu. Alfa, Beta...nu e greu! :).

Eh

Imagine
"In sabii sa ne taiem, sau in ciorapi sa ne mirosim?"
..aceasta este intrebarea :)
Poate va veni si clipa cand oamenii nu se vor mai taia in cuvinte, nu se vor mai sufoca in cuvinte si vor vedea cuvintele ca pe niste mingiute. Unele de golf, unele de ping-pong, unele de tenis, unele de volei, unele de handbal, unele de fotbal, unele de rugby, unele de baschet, unele de biliard si unele de popice si se vor juca cu ele ca niste reali sportivi :)
Pana atunci eu, fiind sedentara pana in maduva oaselor, aleg sa ma dedulcesc onomatopeic:))))





He, he

Capitolul 2...hahahaha
Iulia,
Parafrazandu-l pe Irons, daca o femeie ii comunica unui barbat ceva anume, barbatul, orice barbat care este adevarat, nu va avea nevoie de explicatii suplimentare din partea ei, el stie. Femeilor nu le este niciodata lene sa vorbeasca, scrie, explice, povesteasca! Uita-te si tu ce-am facut noi doua aici :))) Tot ce-am spus noi doua aici, a spus Irons in numai cateva cuvinte… ha, ha, ma foarte distrez :).
In rest, barbatilor nu le este neaparat lene sa asculte sau sa caute sau sa explice, ei au modul lor specific de a comunica si de a face toate acestea. Tine de constructia lor, de anatomia, de chimia lor care, asa cum am mai spus odata, nu are cum sa nu fie diferita de cea a femeii. E natural si firesc sa fim diferiti, femeia de barbat.  Si unul dintre cele mai intelepte sau cuminti lucruri pe care le putem face este sa ne acceptam unii pe altii asa cum suntem sau sa restrangem apropierea la limita acceptabilului reciproc, sau sa ne despartim, fiindca dorinta…

He, he

"Sper ca această corectitudine politică este un val care se va stinge de la sine", a spus Irons, care are 62 de ani, pentru Radio Times. El a mai spus câte ceva şi spre oroarea feministelor: "Majoritatea oamenilor sunt viguroşi. Dacă un bărbat îi pune unei femei mâna pe fund, aceasta, orice femeie care e adevărată, va şti să se descurce cu el. E comunicare. Nu putem fi prietenoşi unul cu altul?".

Jeremy Irons s-a arătat îngrijorat de viteza galopantă cu care dispare intimitatea, devorată de o presă şi un public insaţiabile: "Mai ales dacă ai o viaţă depravată, ceea ce sper că toată lumea are, doar o dată trăim. Toţi avem micile noastre secrete murdare, nu?". Şi a continuat: "Nici o căsătorie nu e ceea ce pare a fi. E foarte dificil, aş spune, să fii totul pentru o persoană". Despre el şi Sinead Cusack, cu care e căsătorit de 35 de ani şi cu care are copii deja mari, se spune că au o cănicie deschisă. "Eu şi Sinead am avut momen…

Nur

Inspirata fiind de postarea Iuliei, mi-am amintit de campania la nu’s ce produse lactate, aceea in care moldoveanca se lua la intrecere cu ardeleanca, punandu-si in valoare,  fiecare dintre ele, talentele culinare si gospodaresti. Tocmai cand se aflau pe punctul de a iesi scantei, interveni olteanca, o femeie apriga ( in sens pozitiv), care le-a aratat tuturor cum se imparte cascavalul, aplicand, asa cum mi se pare firesc si natural, principiul “cine imparte, parte isi face”. In ceea ce ma priveste, sunt in asentimentul Iuliei, spunand ca oltenii si oltencele au toate motivele si calitatile sa-i detroneze pe banateni si sa fie ei fruntea.  Hai Oltenia! :). Faptele, insa, se prezinta astfel: campania “Regiuni, jucati si castigati” a scos invingatoare Moldova. Asadar avem toate motivele sa credem ca Miorita a fost data pe brazda de niste femei de toata isprava, niste mandre Victorii updatate la actualele conditii geo-strategice locale si totale, si ca n-are nici un rost sa-l dezgropam …

Verb

“Doamnă A., d-l Anghel Radios vă invită în ziua de, ora cutare, să luați parte la  “Grandiosul Spectacol”, în calitate de invitat de onoare.” Ăsta cine doamne iartă-mă mai e și ce dracu mai vrea? Abia ieșisem de la  Expoziția de fotografie vie organizată pe acoperișul lumii de Maestru, o experiență care s-a încheiat cu o confuzie mai mult sau mai puțin regretabilă, între două puncte “X” aproape identice și al cărei final probabil că se cerea a fi lămurit.  Da, asta trebuie să fie! Citesc mai departe: “Da, dar ca să luați parte, este imperios necesar să aveți carte. În consecință, odată cu invitația, primiți, vă rugăm, “Cartea”. Cartea, nici groasă, nici subțire, nici lungă, nici lată, nici cartonată, nici pufoasă, nici lucioasă. Eh, s-o văd pe femeia care nu cade în ispita de a vedea ce e cu cartea aia care nu este nici groasă, nici subțire, nici lungă, nici lată, nici cartonată, nici pufoasă, nici lucioasă, nici prea prea, nici foarte foarte. Păi există o astfel de feme…