Exhaustiv

Nu stiu care este numele ei, dar pot deosebi o fata brazdata de greutatile vietii de una buhaita de la bautura. De la bautura contrafacuta, falsa, ingurgitata zilnic, in loc de apa.
Ii voi spune “femeia de serviciu” si atat. O stiu, parca, de o viata. O stiu ca fiind cea care matura scarile, spala pe jos, spala geamurile, matura strada, duce gunoiul si desfunda ghena de gunoi pe care oamenii "civilizati" o tot infunda cu nimic altceva decat comoditatea lor, indiferenta lor, nesimtirea lor. 
Am infundat vreodata ghena de gunoi? Bineinteles ca da. De ce? Dar de ce nu, atata timp cat nu eu sunt platita pentru a o desfunda, ci eu sunt cea care plateste.
As vrea sa o vad pe femeia de serviciu si altfel decat o stiu, vesnic intr-o tinuta de lucru, daca astfel se poate numi tinuta ei mereu jegoasa, mereu ponosita. Imi amintesc ca multe dintre “tinutele” mele au ajuns la ea. Poate ca nu i s-au potrivit, pe vremea aceea eu fiind slaba, ea fiind la fel ca si acum. Nu s-ar zice ca este subnutrita. Dar as vrea s-o vad pe femeia aceasta si in tinuta in care ea, eventual, ar merge la biserica, deoarece am toate motivele sa cred ca nu frecventeaza salile de cinema, salile de teatru sau alte astfel de evenimente culturale. Se numeste ca traim in realitati paralele, realitati ce nu se intersecteaza decat in timpul orelor ei de program.
Vineri plecam la cumparaturi, cand m-am intalnit ultima data cu ea. Femeia de serviciu era in doliu. Am coborat din masina si astfel am aflat ca fiul ei de nici 37 de ani, unul din cei cinci fii ai ei, tocmai murise, rapus fiind de problemele de sanatate, nicidecum de vreun accident rutier sau de munca. Femeia de serviciu plangea si povestea ca astfel s-a vazut acum, la batranete, obligata sa-si creasca nepotii, a caror mama este disparuta de mai bine de patru ani. Imi amintesc ca acelei mame ii atrasesem atentia, cam pe acea vreme, la copiii ei lasati nesupraveghiati si aflati in pericol de a se accidenta. Nepasarea acelei “mame”, inconstienta ei a picat atunci intr-o izbitoare contradictie cu imaginea unei catele care alunga de langa culcusul ei, pentru a-si apara puii, pe oricine incearca sa se apropie si ii tine la distanta chiar si pe cei ce o hranesc. Nu intamplator vorbesc despre asta acum, pentru ca tot vineri, pe cand eram in piata, o fata buhaita de bautura, dar de data aceasta, a unui barbat, se tanguia cerandu-mi sa-l ajut cu niste bani. La cativa metri departare, in paralel, se petrecea o scena in care doi caini maidanezi isi disputau teritoriul. Ceea ce stiu acum este ca daca as fi avut aceasta forta, in clipa aceea as fi schimbat rolurile intre ei.
In fine, femeia de serviciu nu a putut fi sau nu a vrut sa fie mama pentru cei doi nepoti. Pe cel mic l-a dat la un centru de plasament, de unde a ajuns in grija unei familii. Pe cel mare il cheama Bogdan. Bogdan are 10 ani si ochii de un cafeniu istet. Lui Bogdan ii place matematica. Bunica-sa spunea despre el ca este as la matematica. Ii place matematica, dar nu prea ii place de doamna invatatore, nu pentru ca este exigenta, dar pentru ca ii cearta cam fara motiv. Plus ca pauza nu este decat de 5 minute, in care ei nu sunt lasati decat sa mearga la toaleta si atat. Bogdan are FB la matematica si, odata ce s-a obisnuit cu ea, conform marturisirii sale, a crescut de la satisfacator la FB si la romana. I-am spus ca asa sunt mai toate doamnele invatatoare si ca sa se gandeasca si la ea, deoarece daca ei, nazdravanii, patesc ceva neplacut in timpul pauzei, invatatoarea este trasa la raspundere sau, ma rog, scoala. L-am intrebat daca i-ar placea sa se faca inginer, atunci cand va fi mare. O intrebare idioata, recunosc, dar recunosc si ca nu stiam despre ce sa vorbesc cu el. Si mai recunosc ca povestea lui Bogdan m-a induiosat, insa sper ca el nu si-a dat seama de asta si mi-a zis ca ”o sa vada el, cand va fi mare”.  L-am luat pe Bogdan cu mine, sambata dimineata, si am facut cativa pasi impreuna si am vorbit despre una, despre alta. La un moment dat mi-a zis ca “stie”. Ceea ce ii doresc, este sa nu uite. Sa nu uite ceea ce i-a facut rau. Sa nu uite si sa nu repete aceleasi greseli, chiar daca nu poate indrepta greselile celorlalti, ale celor ce l-au facut sa sufere. Si care au fost cei pe care el i-a iubit cel mai mult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica