Punct si Virgula

„-Domnule, nădăjduiam că ați înțeles punctul pe care îl pusesem discuției noastre. Virgula dumneavoastră presupune o continuare, o continuitate, un conținut, un continent căruia nu vreau să-i devin captivă. Alta era povestea, dacă virgula dumneavoastră ar fi fost o pauză pentru respirat.
-Doamnă, asta este ceea ce vă imaginați dumneavoastra! Și vă mai și lăudați că le știți pe toate. Nu știți nimic, câtă vreme nu ați înțeles că punctul dumneavoastră este unul și același cu virgula mea, iar ieșirea dumneavoastră este intrarea mea. Nu înțelegi că ne aflăm într-o situație fără ieșire, că suntem în unul și același tramvai?
-Ce tramvai, domnule? Tramvaiul care circula pe dreapta tocmai a deraiat.Știu sigur că nu mă aflam în acel tramvai. Chiar mă minunam văzând cât de nesăbuit a fost conducătorul acelui vehicul, în încercarea sa de a lua cu asalt dâmbul pe care constructorul îl ridicase pe linia de tramvai, ca pe o provocare. Trebuie să fii cel puțin nebun să nu stii că există și provocări în fața cărora cel mai ințelept lucru este să renunți.
-Care dreaptă, doamnă, că pe stânga mergea tramvaiul ce tocmai a deraiat! Și chiar în acest moment ne aflăm într-un tramvai, în ciuda faptului că dumneavoastra nu vreți să recunoașteți. Ori tramvaiul acesta a ajuns la capăt de linie și nu știu ce să fac, încotro să mă îndrept și nici dacă să cobor sa nu. Și asta numai din vina dumneavoastră, doamnă, pentru că dacă dumneavoastră coborâți, îmi luați intrarea odată cu ieșirea dumneavoastră.
-Și acesta este un motiv să mă țineți pe loc, domnule? Nu la capăt de linie am ajuns, ci la capătul răbdării, domnule. Am amețit, domnule, de la atâta deja vu, doar pentru că vă este teamă să ieșiți din această iluzie. Dumneavoastră sunteți cel ce face tramvaiul să se învârtă în jurul axei dumneavoastră. Și zău dacă mi-ar păsa, dar mă învârt și eu odată cu tramvaiul fricilor dumneavoastră.
-Ha, ha, doamnă, fricile mele sunt furiile dumneavoastră!
-De acord! Infruntati-vă fricile și astfel, odată cu ele, or să dispară și furiile mele!
-Nu, doamnă, dumneavoastra calmati-vă furiile și, odată cu ele, or să dispară și fricile mele.
-Domnule, am impresia că dumneavoastră nu vă/ne credeți într-un tramvai, ci vă/ne credeți în “Unbreakable”. Domnule, aflați un lucru esențial: Nu sunt mama dumneavoastră! În consecință pregatiți-vă, că tocmai voi tăia cordonul ombilical ce ziceți că leaga ieșirea dumneavoastră de intrarea mea...sau invers, că nici nu mai știu.
-Ha, ha, grozavă vă mai credeți, doamnă! Au nu știți că nimeni nu poate tăia ceea ce a fost înnodat de soarta?
-Ați simțit ceva, domnule?
-?
-Bine, trec peste faptul că sunteți un nesimțit și vă spun doar că sunteți liber să vă îndreptați spre ce intrare/ieșire va doriți. Între noi, domnule, nu e loc de dumneavoastră.
I-am mai zis, în timp ce-mi priveam mâinile însângerate de la acest tramvai numit travaliu.
-Nu sunt nici mama dumneavoastră, nici mama pe care o invocați, nici mama pe care o căutați, nici mama copilului dumneavoastră. Și nu suntem nici în tramvai, nici în “Unbreakable”. Și nici în “Inception” nu suntem, ca să vă pot ajuta să visați frumos, ca într-un pastel, ci suntem în “Vrajitorul din Oz”. Nu mai am nimic ce să vă dau: inima i-am dat-o Leului, curajul, Omului de Tinichea și mintea, Sperietorii de Ciori.
Pentru vrăjitori nu am leac. V-aș da mâinile mele, dar mă ard castanele. Și zău dacă mi-ar păsa, dar eu nu servesc castane.
-He, he, trec peste faptul că deja am intrat în sfera frustrărilor dumneavoastră, doamnă, și vă întreb: dumneavoastră ce serviți, doamnă?
-Numai de dumneavoastră depinde, domnule, dacă veți afla sau nu răspunsul la aceasta întrebare emoticon smile
-Aș zice că vă place să serviți minciuni. Minciuni, minciunele, mincinoaie, mintiți de îngheața apele, doamna.
-Câteodată mint de sting, domnule, e chestie de zodie. Gemenii sunt cei mai mincinoși dintre mincinoși.
-Nu cred.
-Nu credeti că mint sau nu credeți în zodie?
-Cred că dumneavoastra vă place să vă auziți vorbind, doamnă, și deja mă plictisiți cumplit.
-Daca mă vezi, auzi, percepi într-atat de plictisitoare, cum se explica faptul că ne găsim în aceeași barcă?
-Greșiți, că nu suntem în aceeași barcă, doar interferăm pe aceeași lungime de undă.
-Gata, știu! Nu suntem nici în “Vrăjitorul din Oz”, nici în “Oz, închisoarea federală” suntem în “Black Snake Moan”. Nu vreau să știu cine de cine sau cine pe cine să se salveze, mă gândesc că trebuie să tai și acest al doilea cordon ombilical. În definitiv și la urma urmei, rolul de bun samaritean îi revine fiecaria, pentru sufletul său.
Hârșt!
-Ha, ha, madam, l-ai tăiat și acum ești "În Derivă”.
-Ba suntem în “Marchizul de Sade”, musiu.
-Ba în “Îmblânzirea scorpiei”, cucoană!
-Ba în “Magicianul”, „Idiotul”e!
-Ba În “Maestrul și Margareta”, proasto!
-Ba “În ultima femeie a seniorului Juan”, incultule!
-Cred că suntem în “Groapa”, doamnă.
-Eu cred că suntem în “Domnul și doamna Smith”, domnule.
-,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,
Nu as putea spune ca i-am simtit propriu zis mana pe fruntea mea, dandu-mi usor la o parte suvita de par ce imi intrase in ochi, dar caldura mainii lui m-a sculat din somnul ca de moarte in care ma zbateam.
-Cred ca ai avut un cosmar.
-Unde suntem?
-Pe drumul cel bun, Ani.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie