Expunere

Heraldica

Ce a fost, a fost. Ce va fi, nu stiu, dar imi pot imagina.

Sa ramanem ancorati in trecut prin traditii, prin simboluri, semne si semnificatii, nu inseamna decat sa repetam la nesfarsit acelasi trecut. Ca sa pasim inainte, ii dam acestuia o nuanta de nou. Mai o pata de culoare, mai o dunga si gata. Este ca si cum zugravim prin casa.
Verde. Se schimba nu doar forma, nu doar fondul, dar poate ca verdele, ca si culoare a prospetimii, a tineretii, este tocmai impulsul necesar si suficient, branciul avansarii noastre: verde, galben si albastru; orange, rosu si galben; visiniu, rosu si albastru :)
Ar insemna asta ca ne renegam trecutul? Nicidecum! Ar insemna doar ca am avut curajul de a pasi cu adevarat spre viitor, ca ne-am desprins si despovarat de istoria in care eram ancorati la modul sufocant.
Au gresit inaintasii nostri? Nu stiu si nici nu mai are importanta asta. Ce facem noi este cu adevarat important. Trebuie sa recunosc ca pana aseara nici prin minte nu mi-a trecut sa pun la indoiala stema Romaniei si masura in care ne reprezinta.
Si totusi, cum de nu mi-am dat seama pana acum ca atata timp cat pe stema tarii se afla animale, animale se vor afla si la conducerea ei?
Nu am in intentie sa jignesc animalele, dar nici nu-mi mai pot dori ca om, sa fiu reprezentata de acestea, fie ele un bour, un delfin, un vultur, sarpe, lup, leu si nici de doi barbati cu brate tari.
Puii de lei se nasc dintr-un leu si o leoaica, dar de unde pana unde lei pe aici pe la noi? Si apoi, leul este rege, dar tot unul al animalelor. Sa lasam, asadar,animalele in pace si sa nu le mai aducem printre noi. Ce stema ar merita Romania noastra draga? Ce semne geometrice, ce simboluri? Frunza de stejar ar fi frumoasa ca si cea de vita de vie. Daca ma gandesc bine, nimic din natura nu are o forma geometrica regulata. Poate doar perla. Dar ma intreb de ce ne-am alege noi, oamenii sa ne reprezinte o frunza sau o perla?
De altfel, nu in geometrie ne regasim noi, oamenii, semn ca nici Omul Vitruvian al lui Da Vinci nu ar sta bine ca stema pe drapelul nostru. Ce dar i-as face eu tarii mele de ziua ei? He, he...
Ce ii doresc eu tarii mele de ziua ei: "Dulce Romanie", fie ca dulceata ta sa nu mai atraga mustele! Fie ca dulcele tau acrisor sa fie hrana numai pentru ai tai, iar strainilor sa le fii doar strugurele acru catre care ei sa nu mai intinda mana si la care sa nu mai ajunga in vecii vecilor, amin :).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Duminica