Evaluare

Anul 1990 m-a gasit avand 25 de ani de viata, 17 ani de scoala, 6 ani de munca (in trei intreprinderi din domenii diferite de activitate), 4 ani de casnicie.
In anul 2011, situatia la zi se prezinta astfel: 46 de ani de viata ai mei plus19 ani de viata ca mama de baiat plus16 ani de viata ca mama de fata, 17 ani de scoala ai mei plus12 ani de scoala ai fiului plus 9 ani de scoala ai fiicei, 27 de ani de munca in diferite domenii de activitate, 25 de ani de casnicie. Toata aceasta insiruire de date cu caracter personal, numai de dragul expresiei “mintea romanului cea de pe urma”, pentru a evidentia faptul ca atunci cand imi exprim opinia cu privire la societatea in care traim, la viata reala, la viata de zi cu zi, cam stiu despre ce vorbesc. Si nu atat despre societate, cat despre mediul in care traim. Si iata cum am ajuns la media, mijlocul de propagare si de propaganda al marketingului, noua religie a pamantenilor.
Am avut o etapa in care ajunsesem sa cred ca metoda de “minte-ma frumos” aplicata de propaganda comunista a fost benefica, comparativ cu atacul psi la care suntem expusi in prezent, dinspre toate canalele de comunicare: tv, radio, internet, presa scrisa, carti, outdoor.
In vremea aceea stiam toti ca realizarile marete despre care se vorbea necontenit, fie ca erau ale tovarasului, ale partidului sau ale poporului, erau cel putin umflate, erau sortate, cenzurate. Dar constientul colectiv nu era alimentat cu mesaje negative, raul luand chipul si asemanarea fiecaruia dintre noi. Pentru unul ca  a lovit masina, pentru una ca i s-a rupt o unghie, pentru unul ca a murit, pentru altul, ca s-a nascut, insurat, divortat s.a.m.d. Era binele sau raul individual, asa cum cred eu ca ar trebui sa fie, de fapt.
Citeam undeva pe net ca libertatea totala ucide libertatea. Asa e. Si totusi, nu cred ca cenzura este solutia. Dar cred in autocenzura si autocontrol si nadajduiesc ca voi trai timpul cand oamenii vor invata si vor sti sa se autocenzureze si vor aplica autocontrolul, si in real si in virtual. 
Atacul psi despre care vorbeam a fost, in cazul meu, un bun execitiu care m-a ajutat sa ma scutur de tot ceea ce nu-i al meu, un exercitiu de pragmatism care nu m-a dezumanizat, ci m-a ajutat sa-mi reasez prioritatile, interesele, preocuparile, activitatile.
A avut loc un atac in Norvegia. Asta e. A murit nu stiu ce celebritate. Sa fie sanatoasa! :))
Vad un cadavru in calea mea. Ma intreb daca nu cumva eu l-am adus in stadiul acela. Nu, nu e cadavrul meu! Ridic piciorul, pasesc peste si-mi vad de drum. Mai ales in situatia cand in cale imi iese un cadavru viu.
Asta pentru ca problemele mele nu au devenit niciodata problemele omenirii, insa problemele omenirii au devenit de multe ori, problemele mele. De prea multe ori incat sa-mi mai pese sau sa-i mai permit cuiva, oricui, sa mi le paseze.

Legat de prabusirea marketingului agresiv prin el insusi, am vazut ca LIDL promoveaza marci private, de buna calitate, la preturi cu 20-30% mai mici decat ale brandurilor de renume. Marci private care se vand si se recomanda prin ele insele.
Asta pot sa fac, de dragul semenilor mei: sa scriu, ca doar nu ma doare mana :).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie