Eschivatul


Hai sa lasam deoparte falsa modestie. Esti Dumnezeu, am zis! Nu cred ca a existat vreun om pe lumea asta care s-a culcat seara, dupa ce si-a facut rugaciunea, si s-a trezit dimineata intr-o casa noua, o masina noua, o alta nevasta, mai sanatos, mai puternic si mai cum vrei tu.
Toti au muncit si s-au zbatut poate o viata intreaga pana sa ajunga acolo unde si-au dorit. Daca tu stii altceva, cum ca astfel de miracole sunt posibile in alte dimensiuni, poate imi soptesti si mie o vorba, ceva.
Trebuie sa ma crezi ca au existat multe momente de cumpana in viata mea, in care m-am vazut pusa in situatia nu doar de a lua o decizie, ci de a actiona pe moment, de momentul si de actiunea respectiva, depinzand  prezentul si, prin prezent, viitorul. Ani de zile nu m-am rugat la Dumnezeu. N-am facut-o pentru ca nu-l percepeam, nu-l simteam, nu-l intuiam, nu-l recunosteam. Ma refer la “Dumnezeu” ca personaj al cartii cartilor.
Am actionat dupa cum m-a dus pe mine capul. Cateodata am crezut ca, procedand astfel, am gresit, dar s-a dovedit ulterior ca am facut exact ceea ce trebuia sa fac.
Dimpotriva, atunci cand m-am aruncat la picioarele Lui, atunci, in loc sa-mi fie mai bine si mai usor, atunci a cazut cerul pe mine...are un mod straniu de a comunica si a se face inteles:). Deci esti Dumnezeu, da? Esti pe un continent pustiu si numai de tine depinde propria supravietuire...crezi ca “Biblia” iti va fi de mai mare ajutor, altul decat sa intretii focul aprins?! Focul foc, nu metafora.
A, poate daca intr-o seara, dupa ce alergi toata ziua dupa hrana si adapost, simti nevoia sa citesti, da, atunci iti poate fi de folos. Desi, personal, sunt de parere ca cel mai bun, frumos, omenesc lucru pe care un om il poate face, este sa-si scrie “Biblia lui”. A lui, a omului ce este: povestea lui, jurnalul lui, trairile lui, gandurile lui, simtirile lui, impresiile lui...fara predicat :).

De femeia ta ai in primul rand nevoie pentru a supravietui, altfel il cauti de nebun pe Vineri 13! Sa spunem ca ajungeti cu bine amandoi, pe acea insula, pe acel pamant, pe acea planeta care se dovedeste a fi un paradis. Nu faceti altceva toata ziulica decat sa culegeti fructe, care fructe sunt de atatea feluri incat se gasesc in permanenta. Rasar, cresc si se parguiesc unele in completarea celorlalte. Nu trebuie culese, stocate, depozitate, conservate. In fine, aveti tot ceea ce va trebuie pentru a supravietui. Aici vine partea frumoasa.
Ce inseamna sa supravietuiesti? Sa traiti fericiti pana la adanci batraneti si apoi, la nu stiu cat timp, niste exploratori indrazneti sa descopere doua schelete pe plaja?! Ma rog, daca asta intelegi prin a supravietui, nu stiu, e conceptia ta despre lume si viata si nu am de gand sa comentez.
Dar daca din dragostea sau convietuirea sau parteneriatul vostru se vor naste copii? Hotararea de a-i aduce pe lume va apartine in exclusivitate, fiindca voi veti fi cei ce-i vor hrani, asigura caldura unui camin, cu tot ce presupune o viata frumoasa si sanatoasa.
Cine esti TU?! Esti acum pus in situatia de a cladi o lume noua. Care este urmatorul tau pas?! Ce faci? Vei repeta aceeasi greseala pe care a facut-o Noe, luand in (c)arca lui doar familia sa si perechi de dobitoace? Pai viata isi vede de viata ei si isi “cere drepturile”. Ce se va naste din impreunarea intre ei, a membrilor aceleiasi familii? Nu tot niste dobitoace? In fine, textul acesta poate fi citit asa cum este scris, sau poate fi inteles ca o metafora, Lumea Noua pe care trebuie s-o cladesti, fiind propria ta viata, destinul tau.
Cine esti TU?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nimeni, nimic, nicăieri, niciodată

Hi :)

Galben gutuie